Numele Domnului

aaccent | Just another WordPress.com site

Fără măhramă ● Numele Domnului

1:1 ♦ Înainte de a aduce în discuţie Numele Domnului, prefer să lămurim ceva în legătură cu Trupul Domnului.

Cum S-a prezentat Domnul în faţa lui Avraam atunci cînd a căpătat zeciuială după măcelul împăraţilor?

EL S-a prezentat în trup uman avînd Numele de Melhisedec.

Cine verifică, ar putea să mă şi contrazică, deoarece este scris:

„Melhisedec, imparatul Salemului era preot al Dumnezeului Celui Prea Inalt. Melhisedec a binecuvantat pe Avram, si a zis: Binecuvantat sa fie Avram de Dumnezeul Cel Prea Inalt, Ziditorul cerului si al pamantului.

Binecuvantat sa fie Dumnezeul Cel Prea Inalt, care a dat pe vrajmasii tai in manile tale! Si Avram i-a dat zeciuiala din toate” (Geneza 14:18-20).

1:2 ♦ Din aceste trei versete Biblice se poate constata că Melhisedec ar fi fost doar preot al Dumnezeului Celui Prea Înalt, nicidecum Dumnezeu în persoană. Şi totuşi dacă mai citim:

„Melhisedec acesta, imparatul Salemului, preot al Dumnezeului Prea Inalt, -care a intampinat pe Avraam cand acesta se intorcea dela macelul imparatilor, care l-a binecuvantat, care a primit de la Avraam zeciuiala din tot, este întâi, Imparat al neprihanirii, apoi si Imparat al Salemului, adica Imparat al păcii; fara tata, fara mama, fara spiţă de neam, neavand nici început al zilelor, nici sfarsit al vietii, - a fost asemanat cu Fiul lui Dumnezeu, - şi ramâne preot in veac” (Evrei 7:1-3).

Şi dacă a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, rezultă că avea trup omenesc cu numele diferit de Isus Hristos.

1:3 ♦ Nicăieri în Scripturi nu s-a găsit că Melhisedec ar fi avut părinţi, şi cum nu are început al zilelor şi nici sfârşit al vieţii, este imposibil să nu fi fost Dumnezeu, pentru că doar Dumnezeu îndeplineşte asemenea condiţii.

Diferenţa dintre Melhisedec şi Isus Hristos este următoarea:

Melhisedec apare din veşnicie, fără să fi fost nevoie de o sămînţă zămislită din care să se nască în mod firesc.

1:4 ♦ Pentru Isus Hristos a fost nevoie de o sămînţă extrasă din David (după ce David murise), zămislită în burta Mariei, şi născut în mod firesc. Am găsit scris în (Luca 1:32) că David era tatăl Domnului Isus. Şi asta datorită sămânţei, deoarece David avea cîteva veacuri de cînd putrezise, şi nu o cunoscuse pe Maria.

Asemănarea este că atît Melhisedec cît şi Isus Hristos au folosit trupuri umane cu aceleaşi calităţi, dar cu nume diferite.

Atît Melhisedec cît şi Isus Hristos, fiecare era Împărat al neprihănirii şi al păcii. Deasemeni fiecare era Mare Preot în mod nelimitat, veşnic.

„Avem un Mare Preot însemnat, care a strabatut cerurile - pe Isus, Fiul lui Dumnezeu” (Evr.4:14).

1:5 ♦ Ca să nu dau prilej de comentarii suplimentare, caut acum dovada Biblică unde se vede cînd anume a extras Dumnezeu sămânţa din David pentru Domnul Isus.

„Cand ţi se vor implini zilele si vei fi culcat cu parintii tai, Eu iti voi ridica un urmas dupa tine, care va iesi din trupul tau, si-i voi intari imparatia. EL va zidi Numelui Meu o casa (Templu). Eu ii voi fi Tata si EL Îmi va fi Fiu” (2Samuel 7:12-14 ▪ 1Cronici 17:11-13).

Ce trebuia să facă Sămânţa aceea extrasă din David? Auzi că trebuia să zidească un Templu uman (în burta Mariei).

Şi pentru Cine trebuia zidit Templul acela? Auzi că pentru Numele lui Dumnezeu.

1:6 ♦ Aici e aici. Care este Numele?

Ce a făcut Îngerul Gavril? Care fusese scopul venirii lui la Maria? El a venit cu un scop bine determinat. A adus pe Beneficiarul Templului care urma să fie zidit în burta ei. A adus Numele care trebuia pus în Templul ce urma să se nască din Maria. Hai să vedem dacă-i adevărat!

„Ingerul i-a zis: Nu te teme, Marie;...vei ramanea insarcinata, si vei naste un fiu, caruia ii vei pune numele Isus. El va fi mare, si va fi chemat Fiul Celui Prea Inalt” (Luca 1:31-32).

Cînd a fost adus Numele la Maria? Înainte ca Sămânţa să fie zămislită.

Am înţeles eu greşit, sau numele adus de Îngerul Gavril era Iehova?

Mai verificăm odată (şi de cîte ori se doreşte), şi constatăm că Numele beneficiar al Templului ce trebuia să se nască din Maria era Isus, nicidecum Iehova.

1:7 ♦ Ce vom înţelege de aici? Adică Dumnezeu poate să-Şi schimbe atît Trupurile cît şi Numele. Şi asistăm la o nouă diferenţă.

Numele de Iehova este incontestabil numele lui Dumnezeu undeva în Vechiul Testament. Cine vrea, poate să verifice. Dar acest nume nu a trecut pragul Noului Testament.

Nicăieri în Biblie n-am găsit scris că Dumnezeu Şi-ar fi găsit toată plăcerea în vre-unul din trupurile pe care le-a folosit pînă la Isus Hristos.

„Tu esti Fiul Meu prea iubit, in Tine imi gasesc toata placerea Mea” (Luc.3:22 Marc.1:11).

Nicăieri în Biblie n-am găsit că Iehova ar fi fost vre-odată numele mai presus de orice nume. Dar despre Isus Hristos am găsit scris că este:

„Numele, care este mai pe sus de orice nume; pentruca, in Numele lui Isus, sa se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ si de supt pământ” (Filip.2:9-10).

1:8 ♦ Şi-atunci apar întrebări fireşti. De ce oare se caută cu atîta înverşunare adepţi care să slujească unui nume pe care Dumnezeu nu-l mai foloseşte? De ce ar trebui să ne plecăm genunchii în numele lui Iehova atîta timp cînd de fapt doar Numele de Isus merită aşa ceva? Dacă Dumnezeu Îşi schimbă Numele funcţie de vremurile pe care le parcurgem, de ce n-ar trebui să ţinem pasul cu EL, şi de ce vin unii să ne îndemne a rămîne în urmă?

Pentru cei care au asistat la adunările cînd am predicat „Necesitatea Mileniului” şi „Pilda Smochinului” este lesne de înţeles că această predică de acum este o completare.

1:9 ♦ Mai vreau să adaug că Dumnezeu nu se foloseşte numai de trupuri vizibile, ci şi de cele invizibile. Şi ne convingem din Biblie.

Cum arăta Dumnezeu cînd a vorbit cu Samuel prima dată?

Eu am găsit în Biblie că atunci Dumnezeu era invizibil (1Samuel 3).

7. Samuel nu cunostea inca pe Domnul, si Cuvantul Domnului nu-i fusese inca descoperit.

8. Domnul a chemat din nou pe Samuel, pentru a treia oara. Si Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli, si a zis: Iata-ma, caci m-ai chemat. Eli a inteles ca Domnul cheamă pe copil,

9. si a zis lui Samuel: Du-te, de te culca; si daca vei mai fi chemat, sa spui: Vorbeste, Doamne, caci robul Tau asculta. Si Samuel s-a dus sa se culce la locul lui.

10. Domnul a venit, S-a infatisat si l-a chemat ca si in celelalte dati: Samuele, Samuele! Si Samuel a raspuns: Vorbeste, caci robul Tau asculta.

Samuel doar Îl auzea pe Dumnezeu, fără ca să-L vadă.

Cine vrea, poate să citească tot contextul dinainte de versetul „7”.

1:10 ♦ Cu Avraam, Dumnezeu a vorbit atît invizibil cît şi vizibil.

Cu Moise, acelaş Dumnezeu a vorbit mai întâi dintr-un trup de foc avînd numele de „Eu sunt Cel ce sunt”. După care a vorbit „gură către gură”. Apoi Moise a văzut doar spatele lui Dumnezeu. Şi cînd a adunat încă 70 de bătrâni, toţi împreună L-au văzut pe Dumnezeu, şi n-au murit.

Avem Bibliile la îndemână ca să citim dovezile. Eu mă voi limita doar să arăt acolo unde mulţi încă se mai poticnesc, şi propovăduiesc faptul că nimeni nu-l poate vedea pe Dumnezeu şi să nu moară.

1:11 ♦ Citim în „Exodul 33”:

20. Domnul a zis: Faţa nu vei putea sa Mi-o vezi, caci nu poate omul sa Ma vada si sa traiasca!

21. Domnul a zis: Iata un loc langa Mine; vei sta pe stanca.

22. Si cand va trece slava Mea, te voi pune in crapatura stancii, si te voi acoperi cu mâna Mea, pana voi trece.

23. Iar cand Imi voi trage mâna la o parte de la tine, Ma vei vedea pe dinapoi; dar Faţa Mea nu se poate vedea.

Şi totuşi:

„Domnul vorbea cu Moise faţă in faţă, cum vorbeste un om cu prietenul lui” (Exodul 33:11).

„Eu îi vorbesc gură către gură, Ma descopar lui Moise nu prin lucruri grele de inteles, ci el vede chipul Domnului” (Numeri 12:8).

„Moise s-a suit impreuna cu Aaron, Nadab si Abihu, si cu saptezeci de batrani ai lui Israel. Ei au vazut pe Dumnezeul lui Israel; EL nu Si-a intins mâna impotriva alesilor copiilor lui Israel. Ei au vazut pe Dumnezeu, si totus au mancat si au baut” (Exodul 24:9-11).

Concluziile să le tragă cei care s-au poticnit pînă acum.

1:12 ♦ Noi trecem repede la demonstrarea faptului că în trupul lui Hristos era cu adevărat Dumnezeu ce avea numele de Isus. Şi vom vedea că Domnul Isus putea fi vizibil şi invizibil funcţie de voinţa Sa, exact aşa cum este Dumnezeu.

Chiar dacă era în trup de carne, EL se putea face nevăzut.

„Adevarat, adevarat va spun ca mai inainte ca sa se nasca Avram, Eu sunt. La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca sa arunce in EL. Dar Isus s-a ascuns, si a iesit din Templu, trecând prin mijlocul lor. Si asa a plecat din Templu” (Ioan 8:59).

Domnul era Adevarul si „Adevarul s-a facut nevazut” (Isaia 59:15).

Ei fiind pregatiti sa-L omoare cu pietre, ca pe martirul Stefan, L-au avut in fata lor si deodata nu L-au mai vazut, EL trecând prin mijlocul lor, plecând din Templu.

Asa ca, macar ca a trecut prin mijlocul lor, ei nu L-au vazut înainte de a lua în mâini pietre. Ei puteau vedea pe toti ceilalti, dar pe EL nu.

1:13 ♦ Cînd Domnul a zis: „Eu si Tatal una sântem. Atunci Iudeii iarasi au luat pietre ca sa-L ucida. La auzul vorbelor (care au mai urmat) cautau iarasi sa-L prinda: dar EL a scapat din mâinile lor” (Ioan 10:30,31,39).

Oare cum a scapt din mâinile lor? S-a facut invizibil. EL era prezent dar nu-L mai vedea nimeni. EL putea trece printre ei fara ca ei sa-L vada.

Mai mult de-atîta:

„Toti cei din sinagoga, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie. Si s-au sculat. L-au dus până in sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca sa-L arunce jos in prapastie. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor si a plecat de acolo” (Luca 4:29-30).

Să-L aibă ei in mâinile lor, iar ei erau destul de multi, si vigilenti, si-L tineau strâns ca nu cumva sa le scape, si totusi EL a trecut prin mijlocul lor, scapând de ei.

Cine, si ce, erau ei? Ei erau slujitorii Legii care considerau o hulă ceea ce le explica Domnul despre EL.

Dar Domnul s-a transformat în invizibil ca să nu-L vada exact in momentul cind ei voiau sa-L ucida.

Şi ei turbau de mânie.

1:14 ♦ Acelasi Domn Atotputernic le-a facut pofta invatatorilor legii si a preotilor celor mai de seama, si s-a lasat târât de ei pină la Golgota unde L-au pus intre cer si pamânt, pe cruce, tot cu acest scop de a-L omorî.

Acelasi Domn Atotputernic care se putea face invizibil, a ramas vizibil tocmai pentru a se împlini scriptura. El a fost pus in numarul celor fărădelege, ţintuit între tîlhari, avînd parte de cea mai josnica pedeapsa a vremii de atunci.

1:15 ♦ Ţărîna muritoare, din care erau facuti Preoţii, Fariseii, Carturarii, si Saducheii, a vrut sa-l omoare pe Domnul Vietii. Iata pe cine condamnau. Pe Stapânul Vieţii si a morţii. Pe Cel care era Invierea şi Viaţa.

Si ei nici n-au bagat de seama, măcar că studiaseră din Sulurile Sfinte.

Si ei au vazut cu ochi lor cum L-ar fi omorât pe Domnul, au vazut cum suferise, cum a curs sângele, cum ramasese fara suflare acolo sus pe cruce.. Dar ei n-au observat ca iar Le-a scapat printre degete.

EL era încontinuare viu. Numai ca le facuse pofta ca sa-L vada si mort.

Si ei au privit la EL in timp ce murea trupul.

Dar EL trăia în continuare ca Duh veşnic.

1:16 ♦ Astfel ca ţărîna care nu poate face nimic fara Domnul, iata ca a îndrăznit sa-si bata joc de Acelasi Domn care o însufleţea. Ei n-au vazut ca Domnul iesea afara din trup sub forma de sânge şi Duh.

„Viata stă în sânge” (Deuteronom 12:23 Levetic 17:14).

„Domnul este Invierea si Viata” (Ioan 11:25).

„Viata este Domnul” (Ioan 11:25 şi 14:6).

„Duhul este Domnul” (2Corinteni 3:17).

EL iesea din Trupul Său in văzul tuturora, si ei nici n-au observat.

Si dupa ce trupul neinsufletit a fost mutat in mormânt, Domnul L-a reâmbracat iarasi ca să-L reânsufletească in toata slava.

1:17 ♦ La Horeb, Domnul era o imensa Stâncă de granit in mijlocul pustiului din Peninsula Sinai. Era o Stâncă care parea fara viata, arida si seaca, pe care nu se vedea nici urma de vegetatie.

Stânca fierbinte era un colos urias intr-un decor nisipos dogoritor care nu-ti dadea nici o speranta spre potolirea setii.

Si erau acolo multi oameni aproape deshidratati, si multe animale care riscau sa moara de sete.

A fost suficient ca Moise sa vorbeasca Stâncii (Numeri 20:8) si s-o loveasca cu toiagul (Numeri 20:10-11 Exodul 17:5-6) si Stânca s-a prefacut in iaz, iar cremenea in izvor (Psalmi 114:8) si a tâsnit apă din Stâncă (Deuteronom 8:15) si...

„Stânca era Hristos” (1Corinteni 10:4),

„Stânca era Dumnezeu” (Deuteronom 32:4).

1:18 ♦ Auzi ce era Stânca! Era Hristos. Era Dumnezeu. Adică Hristos, din Duh ce era, Se transformase în Stâncă vizibilă.

Si toata multimea de oameni si animale au baut de s-au saturat, si si-au potolit setea.

Ce au băut ei? Stânca. L-au băut pe Dumnezeu. L-au băut pe Hristos.

1:19 ♦ Când poporul Israel privea Chivotul Legamântului vedeau doar un fel de cufăr, o lada mai mare, care putea sa incapa intr-un car cu boi, sau transportat pe umeri de catre Leviti. Ei stiau ca acolo se aflau tablele de piatra pe care stăteau scrise cele 10 porunci. Doar atât. Unii stiau ca era chiar Dumnezeu.

Iata ce era Dumnezeu. Un chivot. Adică Dumnezeu care era Duh, Se arăta ca un Chivot vizibil.

Dar daca atunci Domnul era o cutie de lemn cu doua table de piatra in ea, mai târziu acelasi Domn voia să Se si nască din samânta lui David, sa creasca, sa fie printre oameni, si macar ca era Imparatul Imparatilor, EL a vrut sa pară ca fiind ultimul dinte muritori.

EL nu voia sa straluceasca precum satan.

EL a vrut sa fie foarte sarac in lumea aceasta. Lui nu-i trebuia nimic din lumea aceasta intunecata.

EL putea să Se facă văzut si nevăzut.

EL putea sa stea la indemâna vrajmasului, si putea sa dispara de acolo.

1:20 ♦ Chiar si cei doi ucenici care mergeau spre Emaus, măcar ca stateau de vorba cu EL, nu L-au recunoscut. Abea când l-i s-au deschis ochii, L-au cunoscut; dar EL S-a făcut nevăzut dinaintea lor (Luca 24:13-31).

Si ei doar vorbisera cu EL, si EL le explica din Scripturi, si ei IL priveau, dar nu trebuiau sa-L recunoasca. Abea cind şi-au dat seama Cine era în prezenţa lor, era prea târziu ca sa-L mai si vadă, pentru ca EL se făcuse nevăzut.

1:21 ♦Stim ca Dumnezeu este Duh (Ioan 4:24) si ca nu se poate vedea cu ochii de carne.

Dar daca Domnul se inveleste cu ceva, abea atunci este vizibil.

Trupul de ţărînă poate fi asemănat cu un costum al Duhului.

Atâta timp cât Duhul se află in „costum” vom vedea costumul insufletit.

Când Duhul se dezbraca de costum, vom vedea „costumul” pe umeras ori agatat intr-un cuier (chiar pe cruce), dar Duhul nu-l vom vedea.

Dumnezeu ca sa se lase vazut si pipăit, a luat chip de om făcut din ţărâna si a locuit printre oameni (Ioan 1:14).

1:22 ♦„Domnul Isus Hristos este chipul Dumnezeului celui nevăzut” (Coloseni 1:15)

„Dumnezeu era în Hristos” (2Cor.5:19).

Acesta-i motivul pentru care Hristos se poate transforma din vizibil în invizibil. Şi dacă era în Hristos, ce Nume folosea? Folosea Numele mai presus de orice nume; adică ISUS. Nicidecum Iehova.