Fără măhramă
Excepţia care confirmă regula
1:1 ♦„Deci prin credintă desfiintăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotriva, noi întărim Legea” (Romani 3:31).
„Destoinicia noastra, vine de la Dumnezeu, care ne-a si facut in stare sa fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; caci slova omoara, dar Duhul dă viaţa. Acum, daca slujba aducatoare de moarte, scrisa si sapata in pietre, era cu atata slavă încât fiii lui Israel nu puteau sa pironeasca ochii asupra feţei lui Moise, din pricina stralucirii feţei lui, macar ca stralucirea aceasta era trecatoare, cum n-ar fi cu slava mai degraba slujba Duhului”? (2Corinteni 3:5-8).
Credinţa Harului nu desfiinţează Legea.
Dar Legea rămîne ca o regulă, în timp ce Harul este o excepţie de la această regulă.
Adică este vorba de excepţia care întăreşte regula.
Cei care se află sub Har sunt excepţia celor de sub Lege.
Cine este sub Har, este exonerat de răspundere în faţa Legii.
1:2 ♦ Măcar că suntem în Epoca Harului, Legea nu este interzisă celor care vor s-o mai îmbrăţişeze. Dar vor suporta şi consecinţele ei.
După cum se ştie, Legea osîndeşte la moarte (veşnică).
„Voi, cari voiti sa fiti socotiti neprihaniti prin Lege, v-ati despartit de Hristos; ati cazut din har” (Galateni 5:4).
Şi sînt destui credincioşi care se vor despărţi de Hristos, tocmai pentru că ţin Legea.
1:3 ♦ Roadele nu sunt ale faptelor tale, ci ale Duhului Sfant (sau ale altui duh) care locuieşte in tine, lucrînd prin tine.
Hristos a murit pentru intoarcere la lege? Nicidecum. EL este sfârşitul Legii (Romani 10:4). Dar se pare ca unii n-au înţeles pentru ce S-a jertfit EL. Ei nu vor să accepte abrogarea Legii.
1:4 ♦ Hristos a murit pentru ai Săi. Pentru cei care compun mădularele Sale.
Cine nu face parte din mădularele Lui, este şi normal să rămînă sub Lege.
1:5 ♦ Legea te obliga: SA NU UCIZI, să nu furi, să nu faci mărturie mincinoasă, să nu curveşti, etc...
Pentru crestinul nascut din nou (sub har si nu sub lege) SA NU UCIDĂ nu mai e o lege, ci o normalitate. DE CE? Pentru ca Duhul Sfant locuieste in el. Si roada nu este a lui, ci a Duhului care lucreaza prin el. Cum altfel se deosebeste crestinul nascut din nou, de restul oamenilor?
1:6 ♦ Legea nu este altceva decît o regulă bineîntemeiată pentru a nu se ajunge la anarhie.
Dar există şi excepţia de la regulă.
În Vechiul Testament, cine-L vedea pe Dumnezeu trebuia să moară imediat.
„Domnul a zis: −Faţa nu vei putea sa Mi-o vezi, caci nu poate omul sa Ma vada si sa traiasca!” (Exodul 33:20)
Şi totuşi Avraam, Isaac, Iacov, Moise cu încă alţi 70 de bătrâni L-au văzut şi n-au murit.
Ei erau excepţia de la regulă.
„Moise s-a suit impreuna cu Aaron, Nadab si Abihu, si cu saptezeci de batrani ai lui Israel. Ei au vazut pe Dumnezeul lui Israel. EL nu Si-a întins mâna impotriva alesilor copiilor lui Israel. Ei au vazut pe Dumnezeu, si totus au mancat si au baut” (Exodul 24:9-11).
„Domnul vorbea cu Moise faţă in faţă, cum vorbeste un om cu prietenul lui” (Exodul 33:11).
„Eu îi vorbesc gură către gură, Ma descopar lui Moise nu prin lucruri grele de inteles, ci el vede chipul Domnului” (Numeri 12:8).
1:7 ♦ Iuda si Tamar aveau un anumit grad de rudenie (socru si noră). Ei au curvit împreună si n-au fost omorâti cu pietre, nici n-au fost arsi pe rug. Putem spune ca Iuda si Tamar reprezentau exceptia de la regulă.
Mai mult, Tamar naste din samânta lui Iuda pe acel Pereţ (Fares) care continua linia lui Set, linie din care Se naste si Domnul Isus (a se vedea *Cartea neamului lui Isus Hristos* la Matei 1:3 si Luca 3:33).
Cautam in Biblie la pagina 43, capitolul 38 din Geneza, de unde citim:
15. Iuda a văzut-o (pe Tamar) şi a luat-o drept curvă, pentru că îşi acoperise faţa.
16. S-a abătut la ea din drum şi a zis: „Lasă-mă să mă culc cu tine!” Căci n-a cunoscut-o că era nora sa. Ea a zis: „Ce-mi dai ca să te culci cu mine?”
17. El a răspuns: „Am să-ţi trimit un ied din turma mea.” Ea a zis: „Îmi dai un zălog până îl vei trimite?”
18. El a răspuns: „Ce zălog să-ţi dau?” Ea a zis: „Inelul tău, lanţul tău şi toiagul pe care-l ai în mână.” El i le-a dat. Apoi s-a culcat cu ea; şi ea a rămas însărcinată de la el.
24. Cam după trei luni, au venit şi au spus lui Iuda: „Tamar, nora ta, a curvit şi a rămas chiar însărcinată în urma curvirii ei.” Şi Iuda a zis: „Scoateţi-o afară, ca să fie arsă.”
25. După ce au scos-o afară, ea a trimis să spună socrului său: „De la omul acela, ale cui sunt lucrurile acestea, am rămas eu însărcinată; vezi, te rog, al cui este inelul acesta, lanţurile acestea şi toiagul acesta.”
26. Iuda le-a cunoscut şi a zis: „Ea este mai puţin vinovată decât mine, fiindcă n-am dat-o de nevastă fiului meu Şela.” Şi nu s-a mai împreunat cu ea de atunci.
27. Când i-a venit vremea să nască, iată că în pântecele ei erau doi gemeni.
28. Şi în timpul naşterii, unul a scos mâna înainte; moaşa i-a apucat mâna şi a legat-o cu un fir roşu, zicând: „Acesta a ieşit cel dintâi.”
29. Dar el a tras mâna înapoi şi a ieşit fratele său. Atunci moaşa a zis: „Ce spărtură ai făcut!” De aceea i-a pus numele Pereţ (Fares).
Din ce se năstea Pereţ? Dintr-o relatie de curvie care putea fi osândită de lege asfel încât ambii protagonisti puteau fi omorâti cu pietre sau arsi pe rug. Si n-a fost omorât nici unul.
Tamar putea fi socotita ca fiind o curva iar socrul ei ca un curvar (Geneza 38:2-30).
Dar ei constituiau exceptia de la regulă.
De pe linia lui Pereţ (Fares) se nasc Hetron (Esron) - Ram - Amindab - Nahson - Salmon - Boaz - Obed - Isai - David - Solomon (Rut 4:18-22).
Tot ce as putea sa adaug aici, este că dacă Tamar ar fi fost arsă pe rug, înainte de al naste pe Fares (Pereţ), s-ar fi intrerupt linia lui Set din care trebuia sa apara Domnul Isus. Pe de altă parte, Biblia nu specifică că si Tamar nu l-ar fi cunoscut pe socrul ei. Ea l-a cunoascut, si a ramas in mod special pentru a discuta cu el. In actul curviei nu a fost nici un fel de amăgire. Tamar nu a fost amăgită. Ea era pregatita pentru asa ceva. De aceea se schimbase de haine, ca sa nu fie cunoscuta. Si de aceea si-a acoperit faţa cu măhrama. Ea a prevăzut ce avea să urmeze, stiind că soacră-sa murise. Si Iuda nu cred ca avea mai mult de 45-50 ani. In acest caz nu mai poate fi vinovat Sarpele cel vechi care a amăgit-o pe Eva. Ambii protagonisti au simtit indemnul de a curvi, si nu s-au impotrivit spre a păzi Legea. Chiar au incălcat-o cu premeditare, sfidând-o si nebagând-o in seama. De unde rezultă ca Pereţ trebuia să apară in lumea asta doar din acest soi de impreunare ilegală. Satan nu a intervenit in niciun fel. El nu avea voie sa se atinga de linia lui Set. Si daca nu el i-o indemnat pe cei doi să curvească, inseamnă că Altcineva i-o indemnat. Oare Cine? Eu stiu, şi ştiţi si voi. Dar asta nu inseamnă ca-L acuzam pe Dumnezeu. Inseamna ca asa era scris in Carte. Asa era planul lui Dumnezeu. De aceea protagonistii nici n-au fost pedepsiti pentru vesnicie.
De aceea ei erau exceptia de la regulă.
1:8 ♦„Intr-o dupa ameaza... David se plimba pe acoperisul casei imparatesti... zarind o femeie frumoasa care se scalda. Intrebând cine este femeia, a aflat ca-i nevasta lui Urie Hetitul. Si David a trimis niste oameni s-o aduca. Ea a venit la El, si el s-a culcat cu ea“ (Samuel 11:2-5). Adica au avut o relatie extraconjugala.
Bat-Seba era casatorita cu Urie, (unul din vitejii imparatului).
David, deasemenea era casatorit cu alte neveste.
Dar chiar de n-ar fi fost casatoriti nici unul din ei, fapta lor reprezenta preacurvie (functie de prevederile Legii), si se pedepsea cu moartea prin aruncare cu pietre. Dar niciunul din ei n-au suportat asemenea consecinte.
Este clar ca ei faceau exceptie de la regula.
Numai din samanta lui David, trebuia sa nasca Bat-Seba pe Solomon.
Nici o alta nevasta a lui David nu putea sa-l nasca pe Solomon.
Asa era prevazut in Cartea lui Dumnezeu, si asa se implinea.
Numai in acest fel David trebuia s-o cunoasca pe Bat-Seba, pe care putea s-o ia in casatorie doar dupa uciderea indirecta a lui Urie.
Cartea Suveranului Dumnezeu nu permite nici un fel de abatere si nici un fel de modificare. Iar Solomon face parte din Cartea Neamului lui Isus Hristos (Matei 1:6). Parintii lui trebuiau sa fie neaparat David si Bat-Seba.
1:9 ♦ Dacă ucenicii culegeau spice în ziua Sabatului (Mat.12:1 Marc.2:23 Luc.6:1), ei se abăteau de la regula stabilită prin Lege, dar erau absolviţi de pedeapsă.
Ei erau o excepţie de la regulă.
1:10 ♦ Era o regulă şi darea pentru Templu, dar Domnul dă de înţeles că nu toţi oamenii plătesc, pentru că unii sînt scutiţi (Mat.17:26).
Cei care erau scutiţi, nu plăteau, făcînd excepţie de la regulă.
1:11 ♦ Femeia prinsă în preacurvie trebuia omorîtă cu pietre conform Legii. Dar ea nu a suportat consecinţa aceasta, nefiind omorîtă. Şi totuşi a curvit. Iar Legea osîndea la moarte. Legea a fost făcută de ruşine. Ea nu o mai avut putere să omoare pe cea care se făcea vinovată de curvie (Ioan 8:3-11).
Slujitorii Legii au plecat şi ei ruşinaţi din faţa Celuia care dăduse Legea.
Femeia era o excepţie de la regulă.
1:12 ♦ Cei 12 frati din familia lui Iacov reprezentau cele 12 semintii ale lui Israel in faza lor incipienta. Unul din ei, Iosif, a fost intr-o situatie limita, la varsta de 17 ani, cand ceilalti 10 frati mai mari hotărâseră sa-l omoare. El era neputincios in a se apara. Cum să opună rezistenţă si să se impotrivească celor 10? Ei l-au aruncat într-o groapă adancă din care n-ar fi putut iesi viu de unul singur. Viata lui atarna de un fir de aţă. Daca nu se impotrivea Ruben ca sa nu-l omoare, ceilalti l-ar fi executat imediat. Ei erau raniti in orgoliul lor propriu. Cum adica sa i se inchine ei toti lui Iosif când in fata lor el era doar un frate mai mic? Ei nu acceptau ca sa fie umiliti in asemenea măsură. Cum indraznea el sa-i injoseasca in asemenea hal? Si de ce-l iubea tatal lor cel mai mult pe el? Mai bine sa nu mai fie, gândeau ei. Si au trecut la fapte profitând de imprejurarile prielnice. Nu le-ar fi trebuit mult sa se gândească cum sa-l omoare. Important era sa dispara din familie definitiv chiar atunci. Cine stie când mai prindeau asemenea ocazie. Si daca nu-l omorau, acasă nu mai trebuia să ajungă. Oare cum avea sa reactioneze tatăl lor când ar fi aflat despre planul lor mârsav?
1:13 ♦ A fost acolo o cearta. Cu greu a reusit Ruben sa-i stapâneasca pe ceilalti.
Si trecea pe acolo (oare intamplator?) caravana Ismaieliţilor. Iosif a fost vândut lor. Ei l-au dus in Egipt.
Iosif a suferit temnita timp de doi ani, dupa ce a fost umilit de nevasta lui Potifar.
Iacov a jelit disparitia lui Iosif crezându-l mort, asa dupa cum i se spusese.
Ruben, macar ca avea de gând sa-l salveze pe Iosif din mâinile celorlalti si sa-l aducă acasa, a trebuit sa tainuiasca si el adevărul, ca si fratii lui vinovati de cele intâmplate.
Miselia savârsită împotriva lui Iosif a avut ca efect atât suferinţa lui, cât si a tatălui lor. O suferintă cruntă, prelungită.
1:14 ♦ Si nu a fost pedepsit niciunul din fratii vinovati. Iar Dumnezeu nu era străin de cauză. Oare cum de nu i-a pedepsit? Fapta lor presupunea tentativa de omor, sechestrare de persoană, transformarea unui om liber în sclav pentru comercializarea lui, ignorarea dreptului de apărare... Asemenea păcate Dumnezeu le-a trecut cu vederea. Oare de ce? Nu cumva chiar EL avea in plan asemenea evenimente ca sa le implinească? Si ce daca S-a folosit de mişelia aceasta? Asa a inceput EL sa-Si duca poporul Său in Egipt. Când pronuntase EL sentinta aceasta? Exact cand Iacov si fiii lui nici macar nu existau. EL doar facuse de cunoscut lui Avraam: "Sa stii hotarat ca samanta ta va fi straina intr-o tara care nu va fi a ei; acolo va fi robita si o vor apasa greu, timp de patru sute de ani (Fac.15:13). Acum EL doar marca inceputul hotararii Sale. Cum sa pedepseasca pe protagonistii care jucau fara voia lor rolurile ce erau dinainte trasate pentru ei? Ei executau indemnurile primite din partea Celui care pregatise toate faptele in amanuntime. De aceea ei erau exceptia de la regula. Ei n-au făcut nimic de capul lor, ci implineau fără a baga de seama Planul lui Dumnezeu.
1:15 ♦ Excepţia aparţine doar celor ce sânt sub Har.
Ceilalţi care nu-s excepţii de la regulă, trebuie neapărat să păzească Legea.
Asta înseamnă că Excepţia confirmă Legea, nu o anulează.
Dar o confirmă doar pentru cei ce mai sânt şi rămân definitiv sub Lege.
Excepţia presupune Slobozenie şi Imunitate în faţa Legii.
Exoneraţi de răspundere legală sânt doar cei ce fac parte din mădularele Domnului, deoarece ei nu fac fapte din proprie iniţiativă, fiind conduşi de Domnul. Faptele fiecărui mădular în parte aparţinând Domnului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu