Întrebări incomode

http://faramahrama.blogspot.com

Întrebări incomode

19.04.2011

Imediat după ce am afişat pagina cu „Crima organizată” au apărut şi reacţiile. Unii s-au prezentat frumos, scriindu-mi în mod civilizat, iar alţii au preferat să mă înjure la telefon, fără a se prezinta, şi să mă ameninţe (ca în cazul în care voi populariza pe cel care îl am în vizor a-l demasca...) cu ce credeţi?

Vă las să vă imaginaţi cum am fost ameninţat...

Ei bine, fac acum precizarea pentru cei care m-au ameninţat, că voi folosi alt Blog împreună cu acesta, şi încă alte 12 Bloguri de limbi diferite, ca să divulg faptele celui pe care l-am vizat. (Posibil că el ştie ce urmează dacă este descoperit, şi de aceea caută să mă intimideze cu injurii şi ameninţări).

Oricum eu nu mă descurajez şi nu mă voi opri din ce am pregătit să public. Trebuie doar un pic de răbdare până când se împlineşte un anumit stadiu în desfăşurarea evenimentelor. Promit că nu va dura mult aşteptarea.

Întrebarea e dacă nu va dispărea Blogul cu totul sau nu m-i se va bloca computerul. Dar dacă este internet oriunde în lumea asta, mi-am luat măsuri de precauţie să copiez arhivele mele pe discuri, şi să le trimit şi altora în mod special să nu se piardă, şi voi folosi computer de împrumut, şi chiar voi face alte zeci de Bloguri numai ca să apară public ceea ce observ că se încearcă a se împiedica.

Partea a II-a

Acum o să vă arăt ceva ce m-i se pare ambiguu în Legea 218/23.04.2002 cu privire la organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, referitor la infracţiunea de „crimă organizată”.

    ART. 32

„(1) Pentru combaterea infracţiunilor săvârşite în condiţiile crimei organizate ori în interesul urmăririi penale poliţia poate utiliza metoda livrării supravegheate.

(2) Livrarea supravegheată constituie metoda folosită de instituţiile sau organele legal abilitate, cu autorizarea şi sub controlul procurorului, care constă în permiterea trecerii sau circulaţiei pe teritoriul ţării a drogurilor ori precursorilor şi bunurilor care fac obiectul unor infracţiuni sau ale căror deţinere şi comercializare sunt interzise, în scopul descoperirii activităţilor infracţionale şi al identificării persoanelor implicate”.◄Citat încheiat.

Aici am o nelămurire, şi de aceea întreb: 

1►Ce garanţie există că procurorul desemnat să autorizeze şi să controleze metoda livrării supravegheate a drogurilor, este de bună credinţă, şi nu este chiar el implicat în asemenea afaceri destul de profitabile?

2►Dacă livrarea supravegheată se repetă la înfinit, cu aceiaşi protagonişti de ambele părţi (infractori şi poliţişti sub acoperire), mai are ea caracterul de combatere a crimei organizate sau o întăreşte şi o consolidează? Spun asta pentru că la adăpostul Legii, aşa cum a fost ea concepută, se dă prilejul autorităţilor să prelungească cercetările la infinit fără a se identifica persoanele implicate, măcar că-i posibil să conlucreze cu ele.

3►Funcţie de timpul parcurs de la publicarea Legii şi de la punerea ei în aplicare, au trecut mulţi ani de combatere a crimei organizate. Şi Legea a fost dată în mod special pentru stârpirea acestui gen de infracţiuni. De ce infracţiunile de crimă organizată în loc să se împuţineze şi chiar să dispară din faşă, ele se înmulţesc văzând cu ochii, în pofida faptului că se înmulţesc şi departamentele de luptă împotriva crimei organizate? Nu cumva se nasc şi alte întrebări incomode pentru instituţia Statului care nu reuşeşte să controleze acest soi de infracţiuni şi pare a fi depăşită de evenimente?

Deci nu este o acuzare, ci doar nişte întrebări fireşti care ş-i le-ar putea pune orice om care gândeşte.

De unde ştim noi (cei care avem încredere în autorităţile Statului), dacă nu cumva Poliţia se implică activ în săvârşirea actelor de crimă organizată mai ales că este protejată de asemenea articol de lege? Cine poate deosebi nuanţa de combatere a crimei organizate cu cea de săvârşire a ei de către organele de Poliţie din cadrul acestui compartiment specializat?

Şi vin aici cu un exemplu de pe vremea ceauşistă.

USLA era ceea ce poporul trebuia să ştie ca fiind „Unităţi Speciale de Luptă Antiteroristă”. Ca să ajungi a fi cadru activ in USLA era necesar să urmezi nişte cursuri deosebite cu antrenamente speciale... Şi înainte de Decembrie 1989 lumea nu ştia mare lucru despre terorism, poate şi pentru faptul că era interzisă mediatizarea.

Totuşi antiteroriştii existau şi se şcolarizau an de an (trupe necesare cândva).

Nu vreau să intru în detalii despre spionaj şi contraspionaj, dar care era deosebirea de nuanţă între un terorist şi un antiterorist? Şi unul şi altul practică acelaş lucru funcţie de comanda primită de la superior.

Abea la cadrele superioare se poate deosebi nuanţa, funcţie de cui slujeşte.

Sper să fiu completat la acest capitol destul de sensibil.

Aştept mesaje pe adresa de e-mail faramahrama@yahoo.es

Oricum, anunţ de pe acum că primul caz de crimă organizată (care v-a fi publicat pe acest Blog şi pe celelalte pe care le-am pregătit), ce rezistă în ciuda tuturor organelor de combatere a ei, nu voi pomeni nimic despre droguri, măcar că este posibil să se ocupe şi cu aşa ceva persoana vizată. Plus de asta veţi observa (din toată relatarea) cum cei care ar trebui să stârpească acest gen de infracţiuni, nu numai că nu-l condamnă, ci chiar îl încurajează şi-l sprijinesc în săvârşirea activităţilor sale ilegale, ca şi cum el ar fi exonerat de răspundere penală indiferent de infracţiunea pe care o practică.

Din aceste motive se ajunge la ideea că dacă s-ar stârpi crima organizată, cei care acum luptă împotriva ei, pe viitor nu-şi mai justifică existenţa decât doar pentru prevenirea ei, ceea ce ar reduce considerabil efectivele acestui departament.

Comentariile sunt aşteptate şi binevenite din partea cititorilor, inclusiv şi din partea juriştilor care pot să răspundă la asemenea întrebări incomode spre a face lumină în mintea omului de rând care nu studiază Dreptul şi nici nu-l înformează nimeni cum de fapt stau lucrurile.

Poate că este o strategie pe care este greu s-o intuim, şi care ar fi benefică Statului Român, referitor la creşterea criminalităţii organizate.

Dar dacă nu se găsesc răspunsuri plauzibile de menţinere a acestei situaţii de fapt, de ce nu se iau măsuri urgente pentru a preîntâmpina ceva previzibil pentru viitorul României?

Trebuie de luat aminte ce s-a întâmplat în Ukraina, de exemplu în anii ’90 când „Beretele negre” care acţionau la adăpostul nopţii spre tot felul de tâlhării şi jefuirea turiştilor care tranzitau teritoriul ukrainean (eu ştiu ce se întâmpla între România şi Polonia), nu erau alte persoane certate cu Legea ci chiar ofiţeri şi subofiţeri de Poliţie, procurori, cadre militare care aveau în dotare armament, care în timpul programului de la serviciul lor aplicau Legea împotriva răufăcătorilor, iar în afara programului aplicau ei înşişi crima organizată. Totuşi pe ei înşişi nu se sancţionau.

Ce-i împingeau pe ei să procedeze astfel? Sărăcia din ţară şi inflaţia galopantă.

De ce-ar fi imposibil să se petreacă şi la noi în România asemenea evenimente funcţie de sărăcia existentă în ţară şi de preţurile care cresc alarmant de mult?

Nu este de mirare că în România de azi sunt din ce în ce mai puţini turişti. Nici românii veniţi din afară nu sunt în siguranţă pe teritoriul României de azi.

Bande de răufăcători, sub atenta supraveghere a celor care ar trebui să le împiedice de la tâlhăriile lor şi de la jefuirile lor, acţionează nestingherite de Lege, nici de autorităţi, măcar că ele există, ba chiar l-i se acordă tot sprijinul şi protecţia spre a nu fi deferite justiţiei. Cel puţin la concluzia asta am ajuns eu, fiind deocamdată părerea mea personală pe care am dreptul să mi-o exprim şi public. Dacă aş fi avut o părere mai bună, poate că nici n-aş fi avut motiv să întocmesc acest Blog.

Şi o să relatez un caz real din Nord-Vestul ţării (aşa după cum am promis), în care cel ce practică crima organizată, pe lângă că este membru într-o denominaţiune religioasă respectată, este şi tolerat de autorităţi, chiar sprijinit în afacerile lui murdare, protejat ca nu cumva să fie deferit justiţiei, prin tot felul de tertipuri ale celor care ar trebui să aplice Legea şi nu îndrăznesc s-o aplice.

Radu Lutas, jefuitorul din Satu Mare

aaccent | Just another WordPress.com site

 

Radu Luţaş, jefuitorul din Satu Mare

După faptele lor îi veţi cunoaşte (Matei 7:16-20)

autor Valentin Trifan ● 20.06.2011

despre Radu Luţaş, jefuitorul din Satu Mare.

Iata un videoclip cu vicleanul jefuitor: a se vedea incepand cu minutul 3:50

„Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.

Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?” (Matei 7:15-16).

Am ajuns în situaţia să-mi fie frică de autorităţile româneşti, măcar că-s victima unui jaf (deposedat de autoturismul meu prin înşelăciune), deoarece infractorul este sprijinit de ele. Mi-e frică să mă mai întorc în ţară să-mi recuperez autoturismul, ca nu cumva să m-i se fabrice vre-un dosar cu privare de libertate sau să fiu lăsat intenţionat pe mâna hoardelor de ucigaşi din care face parte Radu Luţaş, ca să fiu redus la tăcere şi eliminat din decor spre a nu mai avea cine revendica autoturismul de la jefuitor. Iata o poza cu jefuitorul:

1♦ Orice neghină umană, fie ea şi creştină într-o denominaţiune respectată, caută să-şi ascundă faptele necreştineşti (pe care le practică) cu cea mai mare atenţie ca nu cumva să fie descoperită şi făcută de ruşine. Dacă totuşi este descoperită, va căuta să muşamalizeze probele doveditoare. Şi se vor găsi unii care să-mi atragă atenţia că şi eu mi-am ascuns numele, scriind predici sub diferite usere şi chiar multe comentarii sub userele de Bartolomeu, de V.T. etc. Atenţie! Eu nu mi-am ascuns faptele, ci numele. De ce? Pentru că înainte de a şti de existenţa Blogurilor, eu postam predici şi comentarii pe site-ul „Resurse Creştine” al cărui administrator Cristi Boagiu pe care nu-l cunosc dar îl respect în mod deosebit că m-a suportat cu multă răbdare chiar şi atunci când prin intervenţiile mele acide îl deranjam enorm, punându-l în situaţia de a m-i le şterge. El era asaltat de ceilalţi predicatori cu renume, îngrijoraţi că s-a găsit cineva (adică eu) să-i corecteze. L-am deranjat şi prin ascunderea numelui meu suplinit de tot felul de usere, care-l obliga să piardă timp căutând prin arhivă să vadă pe unde am mai intervenit şicanându-i pe câte unii mari şi vestiţi predicatori cărora nu le convenea să fie corectaţi de un neşcolit teologic. De aceea era îndreptăţit să şteargă predicile şi comentariile mele, mai ales că i se cerea în mod imperativ aceasta de către unele personalităţi teologice supărate. Cel puţin aşa bănuiesc. Cred că şi eu în locul lui aş fi procedat la fel. Numai că eu insistam să scot la iveală defectele celor care predicau după ureche, folosindu-mă de usere care-mi protejau intervenţiile mele de a mai fi şterse în mod prematur. Când eram descoperit (stilul fiind inconfundabil) normal că m-i se ştergeau toate comentariile şi predicile, spre satisfacţia celor care mă urăsc. Asta în condiţiile în care Cristi Boagiu nu este rudă cu Anca Boagiu. Că dacă este, îmi explic altfel situaţia, şi nu-l mai stimez, mai ales că imediat ce am postat prezenta informare publică pe siteul „Resurse Creştine” (20.06.2011) a şi fost vânată spre ştergere, nerezistând nici măcar 24 ore. Deci îmi ascundeam numele doar pentru a avea şansa de a rezista cu predicile şi comentariile mele cât mai mult timp pe site. Acum nu vreau să mi-l mai ascund pentru că am Blogurile, unde oricum se găseşte tot ce-am scris eu. Dar să lăsăm această introducere spre a afla ceva mult mai interesant:

2♦ În urmă cu jumătate de an, Dumnezeu a vrut ca eu să fiu înşelat de un specialist în calculatoare (haker) ce mă urmărea de multă vreme prin monitorizarea computerului meu, mai ales corespondenţa electronică. Astfel a aflat el despre multe discuţii pe care le aveam cu diferite persoane, plus că intervenea şi el în mod „nevinovat” cu câte un mesaj creştin care mă ungea la inimă, deoarece era în asentimentul meu şi corespundea cu convingerile mele religioase. Aşa mi-a câştigat mai întâi încrederea. Şi măcar că mi-a câştigat-o, el a făcut tot posibilul să-mi blocheze computerul de câteva ori prin virusare astfel încât să fiu nevoit a-i cere sfaturi cum să-l repar. Evident că nu ştiam cine ataca, dar el în corespondenţa de pe unele forumuri creştine de discuţie se oferea să mi-l repare gratis dacă aş trece prin Satu Mare. Deci cine mi-l strica se oferea să-l dreagă. Meschinărie curată. Desigur că am aflat cam târziu de strategia lui. Dar voi dezvolta subiectul cât de curând, aşa după cum am promis.

3♦ Am scris doar câteva predici în ultimul timp în care aminteam în treacăt că urma să dezvălui pe cel care mă jefuise. N-am dat nume, nici adresa, nici datele lui personale, nici poza lui. M-am gândit că dacă lui îi lipseşte bunul simţ, măcar eu să dau dovadă că-mi prisoseşte, chiar victimă fiind. Dar cu cine este obraznic degeaba te porţi cu bun simţ. Am avut răbdare jumătate de an, în ideea că îi va veni mintea la cap şi-mi va restitui autoturismul, mai ales că-l reclamasem la Poliţie unde a fost „diagnosticat” cu încadrarea penală de Abuz de încredere care nu-l deranjează/afectează nici cât negru sub unghie. Numai atât i s-a luat în consideraţie dintr-un concurs de infracţiuni printre care Înşelătoria, Tentativa de omor, Crima organizată, Falsul şi Uzul de fals. Sigur că cercetărilor le este necesar o anumită „cantitate” de timp pentru a ajunge la o soluţionare. De aceea am avut motiv de răbdare. Dar ca să treacă jumătate de an, este inadmisibil. Astfel că mi-am pierdut răbdarea şi în data de 16.06.2011 am afişat fotografii cu jefuitorul meu pe Blogul Fără Măhramă al cărui link este: http://faramahrama.blogspot.com

4♦ Am întâmpinat şi probleme deoarece nu mai puteam intra pe Blogurile mele spre a le actualiza. Jefuitorul meu care-i specialist în Informatică avusese grijă să programeze serverul de care aparţin în aşa fel încât să recunoască orice intenţie de-a mea de pătrundere în spaţiul Web privat unde este necesară o parolă şi o adresă de e-mail. Mai mult decât atât, corespondenţa electronică îmi este monitorizată asiduu astfel încât antivirusul a declanşat o alarmă ieşită din comun prin care mă informează că serverul este programat să identifice orice trimitere şi orice primire pe care s-o redirijeze la o adresă neidentificată, cu riscul de blocare a computerului meu. Piraterie curată. Aşa am apelat la computere de împrumut şi de închiriat ca să pot totuşi a informa populaţia despre încercarea la care sânt supus, ca un exemplu pentru cei care pe viitor ar putea fi şi ei în aceeaşi situaţie cu mine dacă pică în plasa/laţul/capcana jefuitorului Radu Luţaş din Satu Mare str. Trandafirilor 55. Aceste computere de închiriat au avut de suferit imediat blocaje, deîndată ce au fost identificate de hakerul Radu Luţaş, fiind obligat să caut altele care au suferit acelaş tratament. Serverul, cred că este programat să bulverseze orice computer de la care apare vre-un înscris cu numele de „Radu Luţaş”.

5♦ Antivirusul lucrează bine, numai că la un moment dat (cred că prin februarie 2011) analizele sale informau că a găsit un virus pe care nu-l putea dezinfecta şi nici izola în carantină. Şi mă întrebam de ce-l mai am (antivirusul), dacă nu reuşeşte să rezolve asemenea probleme. Astfel că am început să mă documentez, să caut, să verific cu răbdare tot ce aveam înregistrat pe discurile dure. Aşa am găsit două foldere cu nişte fişiere ciudate cu numere formate din sumedenie de cifre şi litere, denumite codificat de nu mai înţelegeam nimic. La început am crezut că or fi făcând parte din programele necesare, dar pentru că imediat după a cincea reparaţie a computerului am avut inspiraţia să-mi notez toate programele descărcate, inclusiv şi cele obligatorii, am constatat că apăruse unele programe fantomă pe care eu nu le încărcasem niciodată. Aşa că le-am scos din computer rând pe rând, dar reapăreau cu neruşinare după două-trei zile. Am încercat restaurarea sistemului. De câteva ori mi-a reuşit. Acum nici acest lucru nu-l mai pot face. Nu-mi mai permite restaurarea. Ceva este blocat. Probabil că va trebui să-l reformatez, dar cum duşmanul meu stă la pândă ştiindu-mi datele de identificare ale computerului, cred că nu-mi va ajuta prea mult timp, mai ales că-mi ştie şi ID-ul de internet. Am încercat să adaug această informare şi pe Blogurile aparţinând de Blogger chiar de pe alte computere. Nu numai că mi-a fost imposibil, dar pur şi simplu au fost blocate printr-un program instalat de la distanţă direct în server. Iar cei care întreţin serverul nici nu-şi dau seama ce se întâmplă.

6♦ De ce Radu Luţaş este duşmanul meu? Este destul de simplu. El nu doreşte ca adevăratul propietar (adică eu) al autoturismului pe care-l deţine cu neruşinare, să-l revendice. Refuză să mi-l restituie. Orice încercare de-a mea de a-mi recupera autoturismul în mod amiabil s-a soldat cu riscuri foarte periculoase de a-mi pierde viaţa. Hoarde de bătăuşi/ucigaşi erau adunaţi imediat, şi dacă nu scăpam cu fuga m-ar fi linşat şi apoi m-ar fi aruncat în Someş. Mai mult decât atât, sânt ferm convins că autorităţile locale n-ar fi reacţionat în niciun fel pentru apărarea mea, dacă mai apucam să cer ajutorul. Deasemeni sânt convins că mi-ar fi fabricat chiar ei un dosar penal cu vinovăţii inventate ad-hoc pentru a le servi la arestarea mea cu scopul de a-mi închide gura şi de a nu mai avea posibilitatea de a face public pe acest individ atât de periculos.  Voi detalia în curând toate amănuntele pe această temă, chiar dacă va trebui să fac public numele unor persoane cu funcţii importante în instituţiile Statului.

7♦ Când am şters folderele cu fişierele ciudate din computerul meu, mi-era şi ciudă că nu reuşisem să le introduc pe Bloguri spre a dovedi afirmaţia, fiindu-mi respinse pe bună dreptate, din cauza nocivităţii lor. Voiam să le vadă lumea, ca să ştie de ce este în stare Radu Luţaş, pentru orice eventualitate. Şi în final nu mi-am permis a le mai păstra, deoarece erau extrem de periculoase. Mă întreb şi acum, cum de nu au fost respinse de Antivirusul meu atunci când ele mi-au fost introduse clandestin în computer de către infractorul Radu Luţaş specialist în informatică. Eu cred că el cunoaşte toate codurile de acces ale tuturor antiviruşilor de pe piaţă, adormindu-le vigilenţa prin anularea actualizărilor automate, când are el chef şi interes să cotrobăie prin calculatoarele celor pe care-i urmăreşte spre a-i deveni victime într-un fel sau altul. Şi atenţie mare! Dacă a reuşit să intre în calculatorul meu, este lesne de imaginat că şi în calculatoarele altora intră fără a fi băgat de seamă. Numai vom auzi (dacă nu reduce victima la tăcere definitivă), că a mai jefuit pe cineva. De obicei se procedează la petiţii către autorităţile specializate, şi cum acestea nu prea mai au interes să apere cetăţeanul tâlhărit sau aflat în imposibilitate de a reacţiona spre legitima apărare, din cauza revizuirii legislaţiei în mod ciudat, desigur că multe nelegiuiri vor fi trecute sub tăcere, trecute cu vederea ş.a.m.d.

8♦ Priviţi numai ce apare anexat la răspunsurile unor autorităţi atunci când faci o plângere, şi vor să-ţi răspundă! că în multe cazuri nici nu vor a răspunde.

„Prezentul mesaj este confidenţial şi aparţine (unei autorităţi instituţionale ale Statului). El se adresează numai persoanei menţionate ca destinatar, precum şi altor persoane autorizate să-l primească. În cazul în care nu sunteţi destinatarul vizat, vă aducem la cunoştinţă că dezvăluirea, copierea, distribuirea sau iniţierea unor acţiuni pe baza prezentei informaţii sunt strict interzise şi atrag răspunderea juridică. Dacă aţi primit acest mesaj dintr-o eroare, vă rugăm să ne anunţaţi imediat, ca răspuns la mesajul de faţă, şi să-l ştergeţi apoi din sistemul dumneavoastră. Apreciem şi vă mulţumim pentru cooperare”.

Acesta este motivul pentru care încă mai întârzii într-o anumită dezvăluire. Dar asta până-ntr-o zi când îmi voi pierde răbdarea şi voi depăşi acest avertisment indiferent de măsurile pe care le anunţă. Atâta timp cât este doar confidenţial pentru persoana mea (deoarece mie m-i se adresează), şi eu vreau să le fac publice (deoarece eu hotărăsc dacă mă afectează sau nu), vreau să văd şi eu judecătorul acela care să nu-mi dea câştig de cauză. Dacă aparţine instituţiei respective, de ce-l mai trimite ca să citesc eu ceea ce-i face pe ei vulnerabili? Este vina lor, nicidecum a mea. Oricum în justiţie eu mă bazez pe ele spre apărarea mea. La adăpostul acestui avertisment, cei care trimit răspunsuri la petiţiile noastre, se simt absolviţi de orice stupizenie pe care o emite spre îndobitocirea victimei, în loc s-o ajute în a-şi recupera bunul de care a fost jefuit.

9♦ Din câte-mi dau seama, acest individ Radu Luţaş are nişte relaţii sus-puse care-l sprijină, îl tolerează, îl ocroteşte, îl favorizează, poate chiar îl îndeamnă spre anumite direcţii de atac. Spun asta pentru că cercetarea penală este frânată până la nişte niveluri la care nu mă aşteptam. Plus că în predica mea „Previziuni cutremurătoare” aminteam la final şi despre Preşedintele Traian Băsescu, ceea ce cred că ar fi avut toate motivele să ceară ştergerea de pe site-ul creştin imediat după apariţie. Domnia-sa nu a solicitat aşa ceva, măcar că ar fi avut puterea aceasta, dar când am afişat pozele jefuitorului meu (16.06.2011) pe un Blog, a doua zi predicile mele au dispărut de pe Resurse Creştine. Deci dacă Preşedintele României nu a avut curiozitatea să încerce ştergerea lor, măcar că era şi el amintit în una din ele, iată că în nesimţirea şi obrăznicia lui Radu Luţaş, jefuitorul meu a avut tupeul şi neruşinarea să ceară şi să obţină invizibilitatea acestora de pe site-ul creştin. De ce? Pentru că în fiecare predică postasem linkuri de trimitere către blogul cu pozele lui afişate. Asta înseamnă că inclusiv siteul creştin este ameninţat de acest individ dacă adminul nu execută întocmai ceea ce el dictează. Mă refer aici la faptul că el ori este colaborator al site-ului (ceea ce mă îndoiesc, el nefiind baptist), ori este periculos prin intervenţiile informatice de virusare. De aceea este greu să nu te supui, ca şi admin, la o potenţială ameninţare de acest gen. Nu mulţi sânt cei care au curajul pe care-l am eu de a înfrunta pe duşman şi chiar de a intra în conjuncturi foarte periculoase spre demascarea unor aşa-zişi proopovăitori înfocaţi al Cuvântului lui Dumnezeu care-s de fapt slujitori a lui Mamona.

10♦ A fost în joc viaţa mea. Dacă reuşea să mă otrăvească, nu ar mai fi aflat nimeni despre aceste amănunte din sfera creştinătăţii. Am riscat pierderea maşinii care la data de 22.12.2010 avea valoarea de cel puţin 10 mii de euro, pentru care şi acum mai plătesc rate lunare. De unde se poate desprinde faptul ca jefuitorul meu nu aleargă decât după ceva valoros, dacă tot transpiră fără să muncească din greu, doar antrenând degetele pe tastele claviaturii acordeonului şi a calculatorlui. Şi lumea îl priveşte în adunări cu admiraţie, îl aclamează, îl ovaţionează şi-l apreciază pentru cât de meşteşugit grăieşte despre pildele Biblice şi cântă spre slava Domnului. Asemenea lume vede doar paravanul spoit şi strălucitor fără însă a vedea şi ce se întâmplă în dosul lui. De aceea mă simt dator să informez lumea, pentru ca unii oameni fascinaţi de aparenţe, nu-i exclus să fie şi ei jefuiţi ca şi mine, doar pentru că îi încântă acordurile muzicale şi predicile pompoase.

11♦ Veţi citi în curând multe amănunte pe care el nu are curaj să le ştie lumea, dar eu îl voi desconspira. Ghinionul lui că am scăpat cu viaţă, sau că n-a reuşit să mă omoare atunci când a avut prilejul. Dacă reuşea, nimeni n-ar mai fi aflat nimic despre el, şi nici despre cei care-l trimit să atace. Numai aşa veţi vedea că nu oricine cunoaşte Cuvântul Domnului este neapărat oaie în turma Lui. Acest individ a pătruns în turma Domnului sărind gardul, deghizat în mieluşel, deoarece este un lup răpitor şi jefuitor îmbrăcat în blană de oaie. Aşa cum neghina parazită extrage cu nesaţ seva pregătită pentru grâu de-ar fi în stare să-l sece de vlagă, tot aşa şi acest individ parazit cu apucături de neghină umană, procedează aşijderea. Nu are niciun fel de scrupule. Dacă i se pune pata pe cineva de la care ar putea să obţină ceva valoros, chiar şi prin eliminare din decor a victimei, este în măsură să o facă ştiind prea bine că autorităţile locale nu-l vor împiedica cu nimic şi nici nu-l vor trage la răspundere penală. Probabil că-l şi felicită pentru prada bogată.

12♦ Am explicat multe amănunte în predica „Pilda neghinei” despre felul cum se comportă neghina cu grâul pe spinarea căruia trăieşte. În mod identic cu neghina, poate fi prezentat lumii şi individul Radu Luţaş din Satu Mare str. Trandafirilor 55. Aş vrea să văd că are curajul să mă dea în judecată pentru defăimare şi calomnie, dacă se simte nevinovat. De-abea aştept să încerce. Jumate de an de gândire i-am acordat, şi cred că a fost destul. Mai mult n-am avut cum să-i ofer. Cum el se foloseşte de propietatea mea împotriva voinţei mele, era şi normal ca la un moment dat să reacţionez cumva, mai ales că l-am şi avertizat. Doar i-am zis că voi folosi internetul împotriva lui tot aşa cum David a folosit praştia împotriva lui Goliat. Şi acum se împlineşte. În mod sigur sfârşitul ca deznodământ îi va fi asemănător. Nu v-a fi decapitat dar va suporta o înfrângere extraordinar de ruşinoasă. Pe cât de semeţ a fost până de curând, pe atât de smerit va fi obligat să suporte această înfrângere.

13♦ El s-a bazat pe faptul că-s sărac şi nu-mi permit a-l hărţui prin procese la tribunal. Recunosc că aşa este, dar el nu cu mine are o problemă ci cu Dumnezeul meu care nu-l va lăsa nepedepsit în mod exemplar. Niciun fel de rugăciune sau ritual vrăjitoresc nu-l va scăpa de pedeapsă. Din cauza maşinii mele la care a râvnit atât de mult şi pe care refuză să mi-o restituie, i se va întâmpla exact ceea ce i-am pronosticat. Şi nu mă aştept de la el, ca după ce fiind făcut de ruşine prin apariţia publică a pozelor sale de jefuitor, să-mi aducă maşina cu scuzele de rigoare în scopul de a-l restabili ca prestigiu în rândul celor care-l cunosc. Nu. El chiar se va lăuda în cercurile mafiote cu abilitatea cu care m-a înşelat, şi va ţine şi cu dinţii numai să o păstreze (deşi-i pe numele meu) bucurându-se de sprijinul autorităţilor, şi nu-i exclus să-l apuce furia ca să puă la cale din nou elimnarea mea din decor. Deja unele manifestări încipiente au apărut prin ameninţări verbale periculoase de la necunoscuţi (pe româneşte) la interfonul de la scara blocului în numele lui, referitor la Nissanul meu, după care se fac nevăzuţi înainte de a fi reperaţi de organele de ordine.

14♦ Asta demonstrează caracatiţa din care face parte neghina umană Radu Luţaş. Şi când mă gândesc cât de bine primit este el în multe denominaţiuni respectabile din ţară şi din India, din Italia, din Ungaria, etc. Oare cei care-l primesc ca pe un invitat de onoare, nu-l cunosc cu adevărat? Sau poate se explică altcumva? Unde s-o mai văzut vre-o neghină să înapoieze ce a jefuit de la grâul pe care-l seacă de vlagă? Doar dacă a ajuns neghină din greşeală, jefuitorul meu îmi va restitui maşina în mod amiabil. Dacă el este neghină din naştere (şi este), maşina mea în posesia lui îl va distruge fără doar şi poate, indiferent de reacţia sau lipsa de reacţie a autorităţilor care-i îmbrăţişează cu dragoste activitatea infracţională. Şi indiferent câte piedici vor fi aşezate înaintea mea, Nissanul meu se va întoarce la mine. Aceasta este legea lui Dumnezeu pentru întreg universul. În predica următoare voi da multe amănunte şi despre această Lege ce nu poate fi anulată, nici modificată, nici neamintită.

15♦ Este trist că omenirea a ajuns la mila hakerilor. Asta-i relitatea din epoca informaticii. Internetul nu poate oferi securitatea necesară asftfel încât să nu se spargă coduri şi parole de acces în spaţii virtuale private. Unele dintre ele conţinând arhive secrete de o valoare inestimabilă. Aşa s-au spart coduri ultrasecrete de la Pentagon, de la NASA, de la Casa Albă. De curând hakeri români au intrat în sistemul informaţional al Guvernului Ungar imediat după spânzurarea simbolică a unei păpuşi care-l reprezenta pe Avram Iancu, pentru a riposta cu nuanţă politică. Eu cred că, de capul lor, hakerii respectivi n-ar fi făcut asemenea gest dacă n-ar fi avut nimic de câştigat la afacerea asta. De unde atâta patriotism la hakeri ca să ajungă a fi determinaţi din propie iniţiativă să spargă codurile şi parolele de acces a Guvernului Ungar doar pentru atâta lucru? Dacă ar fi avut de furat ceva de la ei, aş fi înţeles gestul. Oricum, în mod gratuit ei nu se obosesc a sparge coduri nicăieri. De aici rezultă ca Puterea de la Bucureşti se bazează pe activitatea infracţională a hakerilor. De aceea îi şi protejează. Hakerii dac-ar jefui pe bogaţii care au strâns averi ilicite incomensurabile, aş înţelege haiducia lor modernă, dar ca să jefuieşti pe cei săraci nu mai este de înţeles decât că ei sânt în slujba puterii care jefuieşte propriul popor. Cred că Puterea îi şi plăteşte foarte bine în acest scop, mai ales că le cere să presteze servicii de fraudă în interesul ei. Din acelaş motiv ei lucrează sub protecţia anonimatului şi prezintă imunitate în faţa Legii chiar dacă nu-s parlamentari, nici miniştri, nici secretari de Stat, nici măcar lucrători cu cea mai mică funcţie în Guvern. Deci de imagnat ce ne aşteaptă sub acest regim despotic. La această concluzie am ajuns după ce autorităţile la care am apelat mi-au dat tot concursul să mă bucur de zădărnicie.

16♦ În final trebuie ca lumea să ştie că nu există o şcoală oficială de lansat hakeri pe piaţă. Dar cum unele genii ale răului au nişte sclipiri în sensul rău al cuvântului, ei sânt repede contactaţi cu scopul de a se fura (a învăţa) această „meserie” profitabilă care se răspândeşte cu repeziciune în rândurile unei etnii certate cu bunul simţ care nu se mai satură a se îmbuiba cu tot ce se poate fura de mare valoare. Chiar am văzut recent pe un post de televiziune românesc, un asemenea specimen ce vorbea româneşte în Anglia (fiind conaţional de-al nostru de etnia amintită) care se lăuda cu un Masserrati de mare valoare, pomenind şi de dumnezeul lui cu „d” mic ce a fost atât de darnic cu el. Mâ întreb oare pe cine (pe câţi) a jefuit de a ajuns a-l deţine? Şi mai cred că tot prin internet a tâlhărit, mai ales că de la mii de Km se poate vedea ce apare pe ecranul computerului victimei alese. Ore şi zile în şir se poate urmări victima astfel printr-un progrămel de RED dacă se sparge codurile de acces. După aceea se dă lovitura în fel şi chip. De exemplu eu neavând antenă parabolică şi nici posibilitate de cablu TV, urmăresc cu plăcere emisiunile Antenei 3.ro pe internet. Dacă nu mi-ar plăcea nu l-aş mai urmări, mai ales că-s ştiri deocamdată necenzurate. Dar duşmanul meu văzând ce urmăresc eu, probabil că a anunţat pe cineva cui îi slujeşte de la Putere, şi a primit indicaţia preţioasă să-mi blocheze sau să-mi bruieze vizionarea din motive lesne de imaginat (eu fiind potenţialul inamic al regimului despotic actual). Aşa se face că eram torpilat cu „Lăţime bandă insuficientă! Buffering” de nu mai înţelegeam nimic o bună bucată de timp. Adică un fel de bruiaj modern ca să nu afli manevrele de culise pe care le ascunde Puterea. Voi spune în curând cum am aflat de la un pastor al unei denominaţiuni respectate, că el intră în computerele Vaticanului, prin internet, fără ca cei de acolo să-l poată opri. Se lăuda că unii slujitori de la Vatican sânt urmăriţi chiar şi acolo unde locuiesc, cunoscându-le adresa exactă (strada, numărul, blocul, scara, etajul, apartamentul) fără ca ei să bănuiască ceva. Astfel se alimentează cu multe informaţii secrete ce-i folosesc uneori la şantajări avantajoase. Este exact cum spunea Domnul despre transformarea casei de rugăciune într-o peşteră de tâlhari, cu deosebirea că acum este în stil modern.

A se vedea poze cu jefuitorul meu accesând linkul:

http://faramahrama.blogspot.com/2011/06/jefuitorul.html

Crimă organizată

Am pregătit deja alte 12 Bloguri ce vor cuprinde materiale traduse în 12 limbi Europene (Franceză, Engleză, Germană, Spaniolă, Italiană, Portugheză, Poloneză, Maghiară, Daneză, Finlandeză, Olandeză, Irlandeză), despre →crima organizată← practicată în mod aberant de unii lideri religioşi (şi nereligioşi) din România unde legislaţia şi autorităţile sunt depăşite şi ignorate.

Mă refer în mod special la acei lideri religioşi care proopovăduiesc bogăţiile acumulate prin mijloace necreştineşti, ca fiind o mare binecuvântare din partea Domnului.

Acest Blog se doreşte a fi un semnal de alarmă adresat Uniunii Europene şi Organizaţiei Naţiunilor Unite care ar putea interveni astfel încât criminalitatea organizată din România să fie frânată de la cotele alarmante la care a ajuns.

http://faramahrama.blogspot.com/

Crimă organizată

În această pagină urmează dezvăluirea înfiorătoare de practici specifice crimei organizate, a unui creştin cu mare reputaţie într-o denominaţiune din România de azi care activează din tinereţe prin răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu.

Cei ce intuiesc despre cine este vorba, să se abţină de la comentarii înainte de apariţia materialului anunţat.

Deasemeni cei care cunosc situaţii asemănătoare, şi au dovezi concrete, să folosească adresa de E-mail:  faramahrama@yahoo.es pentru colaborare în sensul demascării personalităţilor din sfera religioasă care au ocupaţii periculoase, în paralel cu cele religioase.

Este în folosul tuturora să luăm atitudine împotriva acelora care se folosesc de paravanul păstorului şi al predicatorului pentru a practica la vedere, sau în ascuns, fapte oribile şi nedemne de un creştin (strict referitor doar la fapte de crimă organizată).

Dacă nu avem acum curajul de a le descoperi îndeletnicirile atât de periculoase, va fi prea târziu altă dată. Să profităm cât mai avem legi care să-i condamne... că mai târziu dacă ei vor ajunge la putere, vor desfiinţa aceste legi. Atunci indiferent cât curaj am mai avea, nu ne va fi de niciun folos.

Sursele informative vor fi protejate de anonimat. 

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

Datorită faptului că în România, infracţiunile de crimă organizată, au luat o amploare îngrijorătoare, care ar putea destabiliza nu numai economia ţării, ci chiar ar putea degenera în ceva uşor de imaginat şi greu de stăpânit, măsura de desconspirare a acestui gen de activităţi ar fi benefică poporului aflat în primejdie iminentă.

De aceea pun Blogul acesta la dispoziţia publicului, spre a veni în ajutor persoanelor afectate şi vătămate (victime ale clanurilor de crimă organizată), care devin neputincioase de a-şi revendica drepturile, funcţie de Legea care există şi se aplică preferenţial sau nu se aplică de loc.

Crima organizată prezintă un pericol social deosebit de grav, fiind incriminată de articolele 2,7 şi 8 din Legea 39/2003, de Legea 78/2000 şi Legea 678/2001.

Din câte se pare, drepturile fundamentale ale cetăţenilor români garantate prin Constituţie nu mai prezintă interes pentru instituţiile statului, create tocmai pentru a le servi şi proteja.

În accepţiunea Legii nr.39/2003 prin „crimă organizată” se înţelege activităţile desfăşurate de orice grup constituit din cel puţin trei persoane, între care există raporturi ierarhice sau personale, care permit acestora să se îmbogăţească sau să controleze teritorii, pieţe ori sectoare ale vieţii economice şi sociale, interne sau străine, prin folosirea  şantajului, intimidării, violenţei ori coruperii, urmărind fie comiterea de infracţiuni, fie infiltrarea în economia reală.

Forma superioară de organizare a grupurilor de infractori se numeşte „mafie”.

Referindu-se la situaţia din România, Petre Buneci, Prof. univ. dr. Decanul Facultăţii de Drept la Universitatea Ecologică, zicea:

Trebuie făcută precizarea clară că ordinea civilă s-a degradat, că inflaţia a înregistrat un salt extraordinar şi că în acest context criminalitatea a crescut alarmant, piaţa neagră fiind o prezenţă cotidiană aproape la vedere.

Folosind forţa financiară de care dispun, grupurile crimei organizate au penetrat mare parte din domeniile de activitate ale statului şi au corupt oficialităţi politice şi guvernamentale, situaţie în care autorităţile române au fost nevoite să intervină pentru combaterea fenomenului crimei organizate, legislativul adoptând importante acte normative dintre care enumerăm: 

- Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare;

- Legea nr.143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri;

- Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie;

- Legea nr.678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane;

- Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală;

- Legea nr.656/2002 privind prevenirea şi sancţionarea spălării banilor;

- Legea nr.682/2002 privind protecţia martorilor.

Separat de acestea a fost adoptat un act normativ deosebit de important şi anume Legea nr.39/2003 privind prevenirea  şi combaterea criminalităţii organizate, aceasta având la bază Convenţia ONU împotriva criminalităţii transnaţionale organizate. 

Legea nr.39/2003 reglementează măsuri specifice de prevenire şi combatere a criminalităţii organizate la nivel naţional şi internaţional, definind în art.2 lit.a  noţiunea de grup infracţional organizat, în art.2 lit.b noţiunea de infracţiune gravă, ca apoi în art.2 lit.c să se refere la infracţiunile cu caracter transnaţional săvârşite atât pe teritoriul unui stat cât şi în afara teritoriului acestuia.

Potrivit art.2 lit.a din Legea nr.39/2003 „grupul infracţional organizat este acel grup structurat, format din trei sau mai multe persoane care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material”.

În art.7 din Legea nr.39/2003 se arată că se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi „iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea  sub orice formă a unui astfel de grup”.

Atenţie mare aici! Se are în vedere pedepsirea inclusiv a persoanelor investite să ancheteze şi să soluţioneze Cazuri Penale de crimă organizată. De exemplu inspectorul de poliţie, anchetatorul, procurorul, care nu-şi fac treaba sau zădărnicesc prin orice mijloace desfăşurarea în bune condiţiuni a cercetărilor Penale care să conducă la soluţionarea rapidă şi corectă a dosarului, ori frânează procedura penală, sau informează infractorul cum să muşamalizeze faptele sale astfel încât să dispară urmele sau dovezile, etc... toate acestea constituie măcar o formă de sprijinire a inculpatului penal. Şi pedeapsa este între 5-10 ani chiar dacă este inspector, anchetator, procuror, judecător, magistrat, etc.

Sprijinirea infractorului prin scurgerea de informaţii către el, şi prin indiferenţa acordată victimei, intră în categoria Favorizării infractorului, fiind şi ea prevăzută în art. 264 Cod Penal unde se arată că face parte din grupul infracţiunilor care împiedică înfăptuirea justiţiei (cap. II, t. VI, partea specială), si constă în ajutorul dat unui infractor, fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infarcţiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii.  

Opacitatea lumii acesteia

aaccent | Just another WordPress.com site

Fără măhramă

Opacitatea lumii acesteia

autor Valentin Trifan 06.07.2007

1:1♦ Se vehiculeaza destul de des o anumita intrebare din care deriva si altele, cum ar fi:

Sântem noi vrednici de a fi placuti inaintea Domnului?

Ne aflam noi in pozitia corecta faţă de Domnul?

Pazim noi Poruncile si Legile?

Faptele noastre dovedesc ca sântem pe aceeasi lungime de unda cu a Apostolilor?

Avem comportamentul si caracterul cerut de Scripură?

Si ar mai fi multe alte intrebari de genul aceasta pe care le pun predicatorii  atunci când se află la amvon. 

1:2♦ Domnul spune: „Vai de voi” (Luca 11:39-52 Matei 23:13-33) privitor la învăţătorii Legii.

Tendinta este de a vedea doar la suprafata toate lucrurile, fără a observa ce se petrece de fapt in aprofunzime.

De exemplu prin vindecari masive de tot felul, Domnul a atras atentia lumii intregi, si asa L-au recunoscut in final ca este Dumnezeu adevarat. Dar nimeni nu s-a intrebat de ce s-a procedat asa. Scopul urmarit.

De multe ori un paravan ne atrage atentia cu ce este pe suprafata lui fara a ne păsa ce este si in dosul acestuia. Vedem de obicei ceea ce ne convine, iar ceea ce nu ne mai convine nici macar nu bagam de seama. Si macar ca am vedea, nu dam importanta necesara.

1:3♦ Ce este legea? Ce sânt poruncile? Sânt ele doar niste reguli de convietuire dupa care trebuie sa ne orientam in viata? Sânt ele in masura ca sa ne asigure intrarea in Imparatia lui Dumnezeu?

Daca  raspunsul ar fi „Da” atunci la ce mai este buna „slobozenia” sau „neprihanirea  care se capata prin credinta”?

Mostenirea nu vine din Lege ci din FAGADUINŢĂ (Galateni 3:18).

Nimeni nu este  socotit neprhanit inaintea lui Dumnezeu prin Lege (Galateni 3:11).

 1:4♦ Daca omul nu poate, ca ţărînă, sa faca ceea ce vrea el, ci face ceea ce simte ca indemn din partea duhului care-l stapâneste ~ (iar duhul fiind inger supus Dmnului, care deasemeni nu face ce vrea el, ci numai ceea ce Domnul i-a dat putere sa faca) ~ atunci rezulta ca orice fel de fapta a omului este independenta de vointa sa proprie, si este inclusa in planul pe care-l are Domnul cu fiecare om in parte.

Domnul si-a supus toti ingerii (1Petru 3:22) inclusiv pe satan.

Pe de alta parte Legea este impotriva fagaduintelor lui Dumnezeu (Galateni 3:21).

Cine vrea sa fie socotit neprihanit prin Lege, se desparte de Hristos si cade de sub Har (Galateni 5:4).

1:5♦ Parca ar fi ceva paradoxal. Cine a dat legea a dat si fagaduintele, adica acelasi Dumnezeu. Totusi ce este mai important, Legea sau Fagaduinta? 

Nicaieri in Scriptura nu este scris ca daca respecti Legea intri in Imparatia Domnului.

Iov a respectat Legea amanunt cu  amanunt, aducea arderi de tot... etc, etc; si cu toate astea a avut de suferit ca si unul care n-a respectat, si care a pacatuit.

1:6♦ Chiar Domnul Isus Hristos care era fara de pacat iar in gura Lui nu s-a gasit viclesug, cât a avut de suferit? Iar noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu, si smerit (Isaia 53:4).  Iata ce a crezut lumea, exact ceea ce a fost la suprafata,  nevazând ca „Totusi El suferintele noastre le-a purtat si era strapuns pentru pacatele noastre. Pedeapsa care ne da pacea cazând peste El pentru ca noi sa fim tamaduiti prin ranile Lui” (Isaia 53:5).  

1:7♦ Cine a vazut dedesubturile? Doar cine a fost ales de Domnul ca sa le vada. Primul a fost Isaia care a vazut cu 700 ani inainte ca sa se intâmple. Apoi au vazut copiii Domnului care n-au existat in vremea aceea decât in numar foarte mic si anume ucenicii care ulterior au devenit apostoli, inclusiv Pavel care desi n-a fost ucenic a primit totul prin descoperire; si acum dupa aproape 2000 ani, la vremea sfârsitului, toti care sântem alesi de Domnul ca sa cunoastem toate tainele care au fost tinute ascunse atâtea veacuri.

1:8♦ Trupurile care le avem  acum, sânt supuse putreziciunii,  presiunii atmosferice si atractiei  gravitationale. Ţărînă sîntem şi în ţărînă ne întoarcem. Totusi Domnul ne transforma la clipeala ochilor. Adica vom avea trupuri care nu vor mai fi supuse  putreziciunii, artactiei gravitationale si a presiunii atmosferice. Ne vom intâlni cu Domnul pe norii cerurilor, conform fagaduintei (si nu a Legii) ca sa fim calauziti de EL si dusi in Tara Eterna, in Ierusalimul Ceresc cu strazi de aur, pe noul Pamânt cu ceruri noi. 

1:9♦ Trebuie de vazut neaparat ca vom avea alte trupuri noi, daca tot vom ajunge pe un pamânt nou, intr-o ţară noua, promisă. Nu putem ajunge in asemenea Ţară cu trupurile acestea invechite, uzabile si neperformante. Cu asemenea trupuri vechi, noi nu vom fi inaltati la ceruri. Ne trebuiesc trupuri noi.

1:10♦ Oricât se straduiesc oamenii  de stiinta sa ajunga pe o alta planeta din Univers unde sa gaseasca conditii de supravietuire asemanatoare cu cea de pe Pamint nu vor gasi. Vor capata experienta in cautare, dar de gasit nu va gasi asa ceva. Noul pamânt nu-i pentru oamenii de stiinta, ci doar in exclusivitate pentru copiii lui Dumnezeu.

1:11♦ Cananitii au fost necesari doar pentru a pregati tara Canaan in asa fel incât copii  lui Israel sa găseasca totul de-a gata, fara ca sa munceasca. Doar sa culeaga rodul muncii altora.

Intr-o alta ordine de idei, copii lui Israel, pentru ca sa intre in tara fagaduintei, trebuiau sa fie si ei înnoiti. Intr-o tara noua nu se poate intra decit cu trupuri noi.

Acesta a fost motivul pentru care poporul Israel a fost tinut 40 ani in pustie. Ei trebuiau sa-şi lase trupurile vechi (obisnuite cu robia din Egipt) acolo. In noua Ţară ei nu mai puteau fi robi ci urmau sa fie doar consumatori ai roadelor gasite de-a  gata.

1:12♦ De fapt prin moartea trupurilor lor, si nasterea de copii in pustie s-a facut schimbarea imbracamintii acelorasi îngeri (duhuri) înmulţiţi. Mana cereasca pe care o mâncau asigura materia prima prin care se faceau noile trupuri care nu mai puteau fi robite de nimeni. 

Ingerii (duhurile) nu mor niciodata. Un duh ramas fara imbracamintea de ţărâna, prin moartea trupului pe care l-a avut, trebuia sa-si confectioneze un alt trup, sau chiar mai multe, prin nasterea din nou. Poporul lui Dumnezeu este compus mereu din aceeiasi îngeri (duhuri) indiferent câte trupuri folosesc [cu care se îmbracă si/sau se dezbracă] spre înmulţire.

1:13♦ Unde era poporul Domnului când lui Avraam i s-a promis ca din samânta lui v-a iesi un popor atât de mare cât numarul stelelor de pe cer? Era in coapsele lui Avraam si el nici macar nu bagase de seama. Dar el a crezut, si aceasta credinta l-a facut neprihanit inaintea lui Dumnezeu. Noi care sântem copiii lui Dumnezeu am fost cu totii in coapsele lui Avraam.

Dar câţi au observat aceasta?

1:14♦ Domnul când l-a ales pe  Avraam, de fapt si-a ales poporul Său. Acest popor a trebuit sa fie robit 400 ani în Egipt, si tot acelasi popor a trebuit sa fie scos din Egipt, acelasi popor a trebuit sa moara in pustie in perioada celor 40 de ani, si tot acelasi popor a trebuit sa intre in ţara fagaduintei  „Canaan”.

1:15♦ Poporul lui  Dumnezeu este binecuvintat ca sa traiasca vesnic. Acest popor nu poate fi ucis, nici stârpit vreodata.  El chiar se înmulţeşte.

1:16♦ Serpii înfocati (viperele) din pustie, atunci au fost creati special pentru a omorî. Dar ce omorau? Doar ţărâna. Astfel Domnul  Îsi înnoia poporul Său, adica imbracamintea din ţărînă. Pe masura ce se arunca la gunoi trupurile  invechite si necorespunzatoare, se nasteau alte trupuri noi. Poporul nu s-a micsorat numeric, ci chiar s-a inmultit.

1:17♦ Daca Iosif a adus in Egipt doar 75 de suflete, Iosua a intrat in Tara Canaan cu 20 milioane de suflete. Cum de nu se observa ca de fapt Domnul conduce toata linia lui Set, ca arbore genealogic, spre viata eterna?

1:18♦ Daca Domnul spune si ameninta cu „Vai de voi invatatori ai legii”  rezulta ca acestia trebuie sa existe, si sa se implineasca amenintarea. Domnul niciodata nu a zis „Vai de voi invatatori ai slobozeniei” pentru ca El a dat-o in dar copiilor Sai.

1:19♦ Legea a fost un cosmar. Era ceva fortat. Legea era de natura a osândi la moarte, ori  Domnul conduce  copiii Sai in viata vesnica. Moartea este diametral opusa vietii.  

Moartea  domina Vechiul Testament iar Viaţa domină Noul Testament. 

Inainte de Hristos putem vedea Vechiul Testament iar dupa Hristos, Noul Testament.  

Daca punctul de referinta este Hristos observam ca moartea are sensul către „–∞” (minus infinit) iar viaţa către „+∞” (plus infinit).

1:20♦ Daca Domnul a zis ca va fi ca pe vremea lui Noe si ca pe timpul lui Lot, inseamna ca asa trebuie sa fie, deoarece Cuvântul se implineste. Oricât ar incerca omenirea sa corecteze ce se pare ca ar fi gresit, nu se va putea nicicum, pentru ca doar asa trebuie sa fie si nu altfel.

De ce nu se vede asta?  

Daca prin Lege se poate observa condamnarea la moarte, de ce nu se observa ca tocmai prin aceasta condamnare Domnul isi inmulteste poporul? 

Pare paradoxal daca se vede doar la suprafata.

1:21♦ Când lumea era la inceput, a aparut atât ucigasul (Cain) dar si victima (Abel).

Cain nu a fost condamnat la moarte pentru fapta sa.

„Cain a zis Domnului:- Pedeapsa mea e prea mare.... Tu ma izgonesti ...eu voi trebui sa ma ascund de Faţa Ta....si oricine ma va gasi ma va omorî.  

Domnul i-a zis: Nicidecum, ci daca va omorî cinva pe Cain, Cain sa fie razbunat de 7 ori.  Si Domnul a hotarât un semn pentru Cain, ca oricine îl va gasi sa nu-l omoare" (Geneza 4:13-15). Cain s-a inmultit si el dar este sortit pieirii vesnice la vremea sfirsitului.

 

1:22♦ A se vedea ca saminta lui Cain a fost condamnata  la viata doar pe pamânt [nicidecum în ceruri] pe când copiii  Domnului au fost condamnati la moarte pe acelasi pamânt, pentru a trai vesnic in  ceruri.

Cine era Cain?  Era fiul celui rău (1Ioan 3:12). El nu putea avea calitatea de prim nascut, nefiind din samânta  lui Adam, macar ca s-a nascut primul din Eva. Cain si samânta lui (urmasii) trebuiau sa mosteneasca doar pamântul, nicidecum cerurile. 

1:23♦ Satan a fost aruncat din ceruri unde? Pe pamânt. El era dumnezeul acestei lumi (a se observa ca este scris cu litera mica, adica cu „d”) Iar Cain era de la cel rău, adica era fiul lui Satan.  Abel era din saminta lui Adam si avea calitatea de prim nascut, macar ca a iesit al-II-lea din Eva. Totusi el a trebuit sa fie prima jertfa pentru ca daca n-ar fi murit el, nu s-ar mai fi nascut Set si urmasii de dupa el.

 1:24♦ Pilda cu samânta este foarte edificatoare. Samânta de grâu pâna nu moare  atacata de putreziciune, nu poate incolti. Si daca incolteste aduce si mai multa roada. Dintr-un singur bob iese un spic intreg de boabe.  

Ca o comparatie, Abel a fost bobul  iar Cain putreziciunea. Cain si toti cei de pe linia lui nu pot fi altceva decât ucigasi asemeni putreziciunii, care transformă forma de viata din nou in ţărînă. Cain a dat o mâna de ajutor  putreziciunii astfel incât trupul lui Abel sa devina din nou ţărînă, dar nu si-a imaginat ca duhul lui Abel nu putea fi omorât. 

1:25♦ Acelasi duh al lui Abel ţîşnea cu o putere si mai mare născîndu-se din nou sub forma lui Set care nu mai putea fi omorât. Toti cei de pe linia lui Set sint copiii lui Dumnezeu. Ei nu pot fi omorâţi. Ei doar isi leapada ţărîna, ca un fel de imbracaminte, ca sa se imbrace cu o alta de mai buna calitate.

1:26♦ Cei de pe linia lui Cain doar imita acest amanunt. Totusi ei nu au viaţa, macar ca mostenesc  pamâtul. Soarta pamântului o vor avea. Ei vor avea parte de moartea a doua, adica de moartea care nu mai poate incolti niciodata.  Daca pamântul va arde, vor arde si ei impreuna cu el. Ei nu vor fi schimbati nicidecum in alte trupuri nesupuse putreziciunii. Ei vor fi atrasi in continuare de stapinitorul acestei lumi in adinc si cu nici un chip nu vor putea iesi din nou la iveala.

1:27♦ Domnul Isus Hristos, primul nascut dintre mai multi frati, a trebuit sa fie jertfit pentru ca sa apara „spicele”. Daca El n-ar fi fost jertfit, având viaţa,  n-ar fi incoltit si nu ar fi rodit spice de fii ai lui Dumnuzeu. 

 Inmultirea pâinilor cum a fost facuta?  Si a pestilor deasemenea?

Erau doar 5 pâini. La prima vedere ele nu puteau sătura atîta norod, si totusi daca au fost frânte (jertfite), ele au adus atâta  roada incât i-au săturat pe toţi si au mai ramas 12 coşniţe de firmituri (Ioan 6:9-13).

1:28♦ Grauntele de mustar este o samânta foarte mica dar când este ingropat si incepe a putrezi, incolteste, apoi rodeste intr-un copac falnic, cu mii de alte seminte de acelas fel.

 Si ce daca si neghina imita grâul crescind printre lanuri? Neghina nu poate sa aiba soarta grâului? Si ce daca primeste aceeasi ploaie si aceiasi lumina ca si grâul? Nu conteaza ca este treierata impreuna cu grâul. Neghina nu va merge niciodata unde merge grâul. Grâul merge in grânar iar neghina este sortita focului. 

1:29♦ Neghina sânt fiii celui rau ca si cei de pe linia lui Cain (Pilda neghinei -Matei 13:24-30). „Ţarina este lumea aceasta,  saminta buna sint fiii Imparatiei, neghina sint fiii celui rau” (Matei 13:38). Secerisul este sfârsitul viacului, seceratorii sânt ingerii (Matei 13:39). Neghina se smulge si se arde in foc. Adica grâul se trece prin ciur astfel incât se desparte de neghină. Grâul ajunge in grînar iar neghina in cuptorul aprins unde este plinsul si scrişnirea dinţilor (Matei 13:40-42).

 „Tot asa va fi si la sfirsitul viacului. Ingerii vor iesi, vor desparti pe cei rai din mijlocul celor buni si-i vor arunca in cuptorul aprins” (Matei 13:49-50).

1:30♦ Daca „Tarina este lumea” rezulta ca lumea este ţărînă. Deci oamenii sânt ţărînă miscatoare care se poate deplasa. Cine o  deplaseaza? Ingerii. Dar nu oricum. Conform planului lui Dumnezeu. Nicicum altfel.  Indiferent ca esti barbat sau femeie, tot ţărînă esti. Samânta omului se planteaza  ca oricare alta saminta, in acelasi pamânt, adica in femeia care este ţărînă. Se va naste un alt om care este hranit cu ce iese din pamânt si va fi tot ţărînă. Dar se poate deplasa.

 1:31♦ Privitor la credinta, Domnul zice: „Adevarat va spun ca daca veti avea credinta si nu va veti indoi.... ati zice muntelui acestuia: Ridica-te de aici si arunca-te in mare se va face. Tot ce veti cere cu credinta prin rugaciune veti primi” (Matei 17:20 si Luca 17:6).

Ce este muntele? Ţărînă. Daca ţărîna se poate deplasa, atunci si muntele poate. De fapt nu ar putea face nimic muntele. Ingerii pot sa-l deplaseze. Doar sa ceri, si se va face. 

1:32♦ Pentru consturctia piramidelor in Egipt  n-au fost folosite tehnollogii sofisticate, nici macarale supergigantice. Au fost folositi îngerii. Si noi n-am stiut asta pâna acum. Tot ingerii au in stapânirea lor fiecare planeta din univers. Ei le duc pe orbite atât de exacte si de precise. Nimic nu-i la intâmplare.

1:33♦ In Sfânta Scriptura este scris ca Domnul a procedat de doua ori, in doua situati diferite, sa inmulteasca pâinile. Câti dintre noi au inteles aceasta pilda? Este destul de clar ca a fost creatie.  Domnul a creat pâine gata pregatita, comestibila. Dar asta se vede doar la suprafata. In profunzime se vede altceva.  Domnul Isus Hristos când era la Capernaum,  in sinagoga, a zis ca  El este Pâinea Vietii, Pâinea Vie care s-a pogorit din cer, Pâinea lui Dumnezeu care da lumii viaţa (Ioan 6:33,35,48,50).

1:34♦ Si Domnul mai zice: „Adevarat, adevarat va spun ca daca nu mâncati trupul Meu si daca nu beti sângele Meu n-aveti viaţa. Cine manânca trupul Meu si bea Singele Meu are viata vesnica si Eu il voi invia in ziua de apoi. Caci trupul Meu este cu adevarat o hrana, si sângele Meu este cu adevarat o bautura” (Ioan 6:53-55). 

1:35♦ Daca Domnul este Pâinea care se pogoara din cer inseamna ca este o altfel de pâine decît cea pe care au mâncat-o parintii nostrii din Vechiul Testament. Este Pâinea Vietii care trebuia sa fie frîntă (jertfita) astfel incât sa se inmulteasca in mai multi Fii ai lui Dumnezeu.

1:36♦ Domnul le-a zis ucenicilor: „Voua v-a fost dat sa cunoasteti taina imparatiei lui Dumnezeu; dar pentru cei ce sânt afara din numarul vostru, toate lucrurile sânt infatisate in pilde, pentru ca macar ca privesc  sa priveasca si sa nu vada, si macar ca aud, sa auda si sa nu inteleaga, ca nu cumva sa se intoarca la Dumnezeu si sa li se ierte pacatele” (Marcu 13:16).

1:37♦ „Nu le vorbea de loc fara pilda; dar când era singur, la o parte, lamurea ucenicilor Săi toate lucrurile” (Marcu 4:34).  

Ucenicii erau niste fosti pescari truditi, sau munceau orice ca sa-si asigure existenta, numai de invatat nu invatase-ra. Doar ei (si cei ca ei) trebuiau sa cunoasca adevarul, nu numai la suprafara ci si in profunzime.

1:38♦ De exemplu Domnul i-a suflat suflare de viata doar in narile lui Adam, nicidecum si in ale Evei. Creatia originala a fost doar Adam. Eva era un produs secundar. Eva era in Adam. Domnul nu a facut-o prima pe Eva, ci a  scos-o din Adam.

Când Domnul l-a facut pe Adam, a avut grija ca Eva sa se afle in interiorul lui. Si el nici n-a bagat de seama. Aparent la suprafata se putea vedea doar un singur om in persoana lui Adam si totusi daca se privea in profunzime se putea vedea ca si Eva exista pe acolo pe undeva intr-o coasta de-a lui. Si-au trecut atâtea mii de ani pâna sa se inteleaga aceasta. Duhul lui Adam îi asigura acesteia toate functiile vitale. Alt duh, Domnul nu mai pusese in Adam. Doar unul singur.

1:39♦ Pentru ca Eva sa fie scoasa din Adam, Domnul a trebuit sa-l adoarma.

„Domnul Dumnezu a trimis un somn adinc peste Adam adormindu-l. Apoi a luat una din coastele lui si a închis carnea la locul ei. Din aceasta coasta a facut-o pe femeie (Eva). De aceea va lasa omul pe tatal său si pe mama sa, si se va lipi de nevasta-sa si se vor face un singur trup” (Geneza2:21-24).  „Ziditorul de la inceput a facut parte barbateasca si parte femeiasca. Asa ca nu mai sânt doi ci un singur trup.” (Matei 19:4-6 Marcu 10:6-8).

1:40♦ Dar cine se lipeste de Domnul este un singur duh cu El (1Corinteni 6:17).  Este un singur trup, un singur duh, un singur Domn, o singura credinta, un singur botez, un singur Dumnezeu (Efeseni 4:4-6) pentru ca noi sântem madulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui si os din oasele Lui (Efeseni5:30).  

1:41♦ Mergând pas cu pas trebuie sa vedem faptul ca dintr-un singur trup a lui Adam scotându-se al doilea trup al Evei s-au format doua trupuri; si rezulta ca singurul duh care era la inceput s-a divizat deasemeni ân două, pentru ca si Eva sa functioneze.

Ţărîna fara duh nu poate sa faca nimic.

Aflam, asadar, ca duhul se poate diviza/fragmenta. Fiecare fragment are putere sa poarte câte un trup si sa-i asigure functiile vitale.

1:42♦ Cum a fost scoasa Eva?  Prin adormirea (moartea) lui Adam. Este vorba de un somn adânc echivalent cu moartea trupului. Eva odata scoasa,  a iesit cu tot cu o parte din duhul lui Adam.  Un alt exemplu de somn adânc este si privitor la Lazar care de fapt murise de 4 zile. Isus vorbise despre moartea lui Lazar astfel: „Lazar prietenul nostru doarme, dar Ma duc ca sa-l trezesc din somn... dar ei credeau ca vorbeste despre odihna capatata prin somn. Atunci Isus le-a spus pe fata: Lazar a murit” (Ioan 11:11-17).

1:43♦ Revenind la moartea omului, acesta trece de fapt printr-un somn adânc, nemaisimtind nimic daca i-ai face ceva trupului.  De acea Domnul dadu-se atâtea Legi care nu se puteau tine, pentru ca Legea era aducatoare de moarte prin nerespectarea ei, astfel incât nimicitorul avea suficienta activitate.  Unde mai pui atâtea razboaie, ciuma, lepra, tot felul de boli, foamete, etc... situaţii în care oamenii trebuiau să mai şi moară. De unde rezultă că moartea trupului este strict necesară înmulţirii.

1:44♦ Prin moarte trupul se fragmenta indiferent daca era pus intr-un mormânt, intreg, secţionat, ori ars si aruncata cenusa.  Chiar si putreziciunea fragmenteaza trupul.  Dar odata cu trupul, si duhul sufera modificari (chiar fragmentari) si fiecare fragment trebuie reechipat cu câte un nou trup. Asfel se face inmultirea poporului lui Dumnezeu.  Prin moarte. Nu numai prin nastere cum pare la prima vedere. 

1:45♦ Ce este de fapt nasterea? O trecere din lumea nevazuta în aceasta lume vizibila.

Ce este moartea? O trecere din lumea vizibila in lumea nevazuta. Astfel ca din invizibil in vizibil si invers s-a facut ca din saminta lui Avraam sa apara un popor asa de mare cât numarul stelelor de pe cer.

1:46♦ Dumnezeu a facut lumea din nimic.

Ce este nimicul?  Este ceva existent din care este extrasa materia si in care se va retrage iarasi materia.

De unde a aparut atâta apa la potop? Aparent de nicaieri.

Este scris ca Dumnezeu a deschis zagazurile/stăvilarele pamântului si ale cerurilor. Iata ca cerurile avusese zagazuri/stăvilare, deasemena si pamântul (pentru ca doar un abur se ridica deasupra solului de-i asigura umezeala timp de 2000 de ani, de la Adam pâna la Noe). 

Deci apa a fost ascunsa atâta timp in cantitati enorme.  A aparut de niciunde si in termen de 40 de zile a inecat tot pamântul, apoi s-a retras in timp de 1 an de zile tot acolo de unde a venit, adica nicaieri.

Deci nimicul există. Si daca exista trebuie respectat ca atare.

1:47♦ Daca pâna la potop oamenii traiau foarte mult ajungând până la 970 ani de viata asta inseamna ca inmultirea omului avea ca baza durata mare de viata a trupului (ţărînei) iar fenomenul de imbatrânire si de uzura era neglijabil. Omul nu era atacat de boli, nici de razboaie. Atunci nu exista dorinta de a acapara noi teritorii. Limba de vorbit era unica.  Pamântul era al tuturora. Nu era fragmentat in ţări ca acuma. Pamântul trebuia populat in intregime.

1:48♦ Dintr-o familie puteau sa rezulte, prin nastere, câteva sute de copii, sa zicem 300-400 daca imbatrânirea apărea pe la al 7-800-lea an de viata. Astfel ca duhul celor doi soti se fragmentau in tot atâtea părţi cât era numarul copiilor. Sa ne amintim ca barbatul cu nevasta-sa se lipesc unul de altul si formeaza doar un singur trup, rezultind ca acelasi duh care fusese fragmentat cândva in două s-a regasit prin casatoria celor doi, redevenind un singur duh  asa cum era la inceput.

1:49♦ De aceea trebuie foarte bine inteles ca duhul odata ramas fara imbracamintea din ţărînă poate fi divizat. O parte prezentindu-se acolo unde are loc o zamizlire pentru o fetiţă iar alta parte la o zamislire pentru un baiat.  Fiecare parte preia astfel câte un trup pe care-l dezvolta functie de sexul stabilit. Aceste doua părţi ale aceluiasi duh au tendinta de a se cauta si de a se aduna iarasi la un loc. Asa se face ca baiatul ajungând la maturitate, si fata de asemenea, se vor intâlni si se vor casatori. 

1:50♦ Dând nastere de copii, acelas duh iarasi se fragmenteaza. Si asa mai de parte, numai ca apare un nou fenomen.  Duhurile pot fuziona intre ele,  adica se intrepatrund unele in altele capatând amestecuri de caractere care va stapâni noua faptură. 

Un om poate fi stapânit de mai multe duhuri, chiar si de o legiune intreaga, adica de 6000 de duhuri.

Indracitul din ţinutul Gadarenilor fusese stapânit de o legiune de duhuri care fuzionasera intre ele si locuiau in el. Sânt si duhuri care nu o iau de la inceput cu un trup nou nascut.  Ele se pot muta (transfera) dintr-un trup in altul asa cum a fost cazul duhului lui Ilie transferat in Elisei. 

1:51♦ De observat la acest duh al lui Ilie, ca a luat-o si de la capat cu un trup nou in persoana lui Ioan Botezatorul.

Deasemeni: „Ilie impreuna cu Elisei dupa ce au trecut Iordanul, despartindu-l in doua, au cazut la o invoiala. Ilie a zis lui Elisei: Cere ce vrei sa-ti fac inainte ca sa fiu rapit de la tine. Elisei a raspuns! Te rog sa vina peste mine o indoita masura din duhul tau. 

Fiii prorocilor când l-au vazut pe Elisei imediat dupa rapirea lui Ilie, au zis: Duhul lui Ilie a venit peste Elisei” (2Imparati 2:9-15).

1:52♦ „Adevarat va spun ca, dintre cei nascuti din femei, nu s-a sculat nici unul mai mare decit Ioan Botezatorul si daca vreti sa intelegeti el este Ilie care trebuia sa vina” (Matei11:11-14). 

1:53♦ Mai sânt duhuri care parasesc trupul sau se dezbraca de ţărînă inainte de vreme, cum ar fi cazul fiicei lui Iair sau chiar al lui Lazar, fiului vaduvei din Sarepta ori a fiului Sunamitei, a fiului vaduvei din Nain, a Tabitei si a lu Eutih. (1Imparati 17:22 ¨¨2Imparati 4:35 Luca 7:14 Fapte 9:40 Fapte 20:7)

1:54♦ „Unul din casa fruntasului îi spune  lui Iair: Fiica ta a murit, nu mai supara pe Invatatorul. Atunci Isus a zis: Nu plingeti, fetita n-a murit ci doarme. Ei isi bateau joc de El, caci stiau ca ea murise. Dar EL, dupa ce i-a scos pe toti afara,  a apucat-o de mâna si a strigat cu glas tare:  Fetito scoala-te! Si duhul ei s-a intors in ea  iar fata s-a sculat numaidecit” (Luca 8 :49-55).

1:55♦ „Marta a zis lui Isus: Doamne daca ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu (adica Lazar).

Isus i-a zis: -Fratele tau va învia.

Dar Maria a zis la fel ca si soara ei: Doamne  daca ai fi fost aici n-ar fi murit fratele meu.  Marta continua: Doamne, miroase greu, caci este mort de 4 zile. 

Isus i-a zis: Nu ti-am spus ca daca vei crede vei vedea slava lui Dumnezu?... si a strigat cu glas tare: Lazare, vino  afara! Si mortul a iesit cu miinile si picioarele legate cu fisii de pînza si cu faţa înfăşurată  cu un stergar” (Ioan 11.21-44).

1:56♦ Totusi duhurile fiind supuse Domnului nu fac ce vor ele de capul lor. Ele  fac voia Domnului. Ele nu pun stapânire pe un trup, sau nu-l parasesc decât la porunca Domnului,  sau cu ingaduinta Domnului.  

Mai sânt si duhuri obraznice care-s neascultatoare de Domnul si mai fac si fara voia Lui câte ceva. Dar Domnul le cearta, le mustra, si-atunci ele se conformeaza voii Lui. Daca nu vor sa se conformeze, ele sânt aruncate in adinc la gheena in iazul de foc si de pucioasa inainte de vreme.  

1:57♦ „Fiul Omului va trimite pe ingerii Săi si ei vor smulge din Imparatia Lui toate lucrurile care sânt pricina de pacatuire si pe cei ce savârsesc faradelegea, si-i vor arunca in cuptorul de foc aprins; acolo va fi plânsul si scrâsnirea dintilor” (Matei 13:41-42).  

In sinagoga din Capernaum era un om care avea un duh necurat. El a inceput sa strige: Ce avem noi  a face cu Tine Isuse din Nazaret? Ai venit ca sa ne pierzi? Te stiu cine esti: Esti Sfintul lui Dumnezeu. Isus l-a certat si i-a zis: Taci si iesi afara din omul acesta! Si duhul necurat a iesit din el scuturându-l cu putere si scotind un strigat mare.

Atunci toti cei aflati acolo se intrebau: Cine este acesta? El porunceste ca un stapân chiar si duhurilor necurate, si ele Il asculta!” (Marcu 1:23-27). 

1:58♦ Despre legiunea de duhuri deasemeni putem afla:  „Si iata ca au inceput sa strige: Ce legatura este intre noi si Tine Isus, Fiul lui Dumnezeu?  Ai  venit aici sa ne chinuiesti inainte de vreme?” (Matei 8:29 Marcu 5:7)  „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Inalt? Te rog sa nu ma chinui... Si dracii rugau staruitor pe Isus sa nu le porunceasca sa se duca in Adânc... rugându-l sa le dea voie sa intre in turma de porci” (Luca 8:27-33). 

1:59♦ Toate acestea conduc la concluzia ca Domnul a facut inmultirea lumii acesteia atât prin moarte cât si prin nasterea din nou.

De exemplu Eva este vazuta ca o vinovata de toate cele ce n-i se intâmplă nouă. Ea ar fi cauza pentru care noi am fi urmasii pacatului perpetuat. Dar nu se vede faptul ca si ea fusese tot ţărînă si ca nu a facut decât ceea ce simtise ca indemn din partea duhului care o stapânea, macar ca se observase doar amagirea.

1:60♦ Daca Domnul n-ar fi urmarit inmultirea omului prin contact sexual, din care rezulta zamislirea prin plantarea samântei, nu-i facea Evei madularul respectiv special pentru a primi samânta si a o dezvolta.

Privind din alt unghi, daca Eva era special construita pentru barbat (Adam) la ce bun mai trebuia ca barbatul sa fie purtator de samânta iar femeia sa poarte cu ea permanent dorinta de a avea copii? Dumnezeu nu a facut-o pe Eva starpa. Ea a fost fertila. Si s-a dovedit aceasta ca in ea s-a sadit si zamizlit atât samânta din Adam cât si samânta celui rău.

1:61♦ Tot ca un paradox, Domnul îi spune omului ca daca mănâncă din pomul cunostintei binelui si raului, in acea zi va muri negresit (Geneza 2:17) aceasta sunînd atât ca blestem dar si ca fagaduinta, si chiar asa s-a implinit.

Acelasi Dumnezeu a pus in Eva si in Adam dorinta de a face ceea ce EL le spusese sa nu faca.

Ei erau doar ţărână si faceau ceea ce simteau ca indemn.

2:1♦ Faraon trebuia sa fie amenintat de catre Moise de 10 ori, ca daca nu lasa poporul sa iasa din Egipt va fi lovit de cele 10 urgii care nu mai fusesera pâna atunci. In acelasi timp Domnul promitea lui Moise ca EL îi va impietri inima lui Faraon  ca sa nu poata fi induplecat.

2:2♦ A facut Faraon ce a vrut el? Nicidecum. Faraon a facut ceea ce simtise ca indemn din partea aceluiasi Dumnezeu care-l ameninta si care-l si indemna sa nu cedeze.

Domnul isi face lucrarea Lui folosindu-se de Moise pe care-l facea biruitor, si de Faraon  care trebuia sa fie biruit. Adica unii se ridicau, in timp ce altii care fusesera sus trebuiau sa cadă.  Adica era aceeasi balanta care oscila odata in favoarea cuiva si in detrimentul  alatuia, si alta data invers, dar cu o desebire de nuanta.

2:3♦ Daca Dumnezeu prin una din cele 10 porunci daduse si legea „Sa nu ucizi” acelasi Dumnezeu zice: „Blestemat sa fe acela care-si trage sabia de la macel” (Deutronom 5.17,  Exodul 20:13,  Matei 5:21, Ieremia 48:10). 

Cineva imi spunea ca unii slujitori  de-a lui satan au acea samânta anterioara ca radacina de la cel rau care a sadit-o astfel incât ei sa devina asa.

Intr-o oarecare masura este adevarat dar nu in totalitate.

2:4♦ Ţărîna nu face pofta sămânţei ci a duhului care o stapâneste. Samânta fara duh nu incolteste  si nu zamisleste. Deasemena duhul fara samânta n-ar avea ce  incolti (zamisli). O samânta de la cel rau va fi cu siguranta stapânita de un duh rau, dar asta nu inseamna ca o samânta buna n-ar putea fi influentata de cel rau. Totusi samânta buna nu poate fi de la cel rau, si cu siguranta va recunoaste Glasul Domnului.

2:5♦ Exact ca vulturasul care fusese clocit sub gaina. El a ramas tot vultur macar ca a nimerit intr-o alta „denominatiune” de care nu apartinea, o perioada de timp. O samânta buna poate fi furata de cel rau inca inainte de a o zămisli/încolţi pentru ca ea nu stie si nici nu are putere sa se apere, neavând de ales.

 Care ţărînă, numită om, poate sa  spuna ca si-a ales singura parintii si data de zamislire ori de nastere?  Duhul in schimb stie. El este supus Domnului, nu ţărîna.

2:6♦ Ţărîna poate fi doar stapânita. De aceea ţărâna face pofta duhului care o stapâneste.

Si duhul face cu ţărîna ceea ce Domnul i-a poruncit sa faca. Iar ţărîna odata zamislita din samânta, evolueaza asa dupa cum Duhul o cladeste si o zideste, apoi se naste astfel incât Duhul sa-si gaseasca toata placerea in ea.  Pe parcurs ţărîna respectiva, având forma de om, poate fi pastrata de acelasi duh sau poate fi transferata, ori chiar furata, asa cum si masinile pot fi vindute, donate, transferate ori chiar furate.

Si toate se petrec cu stirea ori cu ingaduinta Domnului. 

Vom dezvolta aceasta ideie cu o alta ocazie.

2:7♦ Continuam cu inmultirea omului si mergem din nou la inceput in Geneza 1:1

Prima zi a creaţiei. 

„La inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamântul.”

Când a facut cerurile, Dumnezeu a asezat si ostirea cereasca. „Cerurile au fost facute prin Cuvântul Domnului si toata ostirea lor prin suflarea gurii Lui” (Psalmul 33:6).

2:8♦ Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvântul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede a fost  facut din lucruri care nu se văd (Evrei 11:3).

Suflarea Lui insenineaza cerul (Iov 26:13). Ostirea ingereasca, noi n-o vedem cu ochii nostri de carne, dar ea exista. Si ingerii sânt duhuri, si duhurile stapânesc ţărîna. Constatam ca dupa ce Domnul a facut cerurile si pamântul, ingerii erau desfasurati in acele ceruri.

2:9♦ Dupa un timp Dumnezeu a despartit lumina de intuneric asfel ca exista ingeri de lumina si ingeri intunecati. „Si Dumnezeu a despartit lumina de intuneric” (Geneza 1:4).  

Cine este Lumina? Cine este intunericul?

Domnul Isus Hristos este Lumina, iar  satan reprezinta intunericul.

Asadar am asistat la o prima despartire a unui intreg, adica la despartirea primei lucrari.

Mai concret Dumnezeu i-a despartit pe ingeri.  Când a facut asta?  A facut-o atunci când satan s-a razvratit in ceruri dorind sa fie mai presus decât Creatorul său.  Atunci satan a fost aruncat din ceruri pe pamânt.  Si asta s-a intimplat in prima zi a Creatiei Domnului.

2:10♦ In urmatoarea zi, a doua, Domnul a procedat la o alta despartire, a apelor (Geneza 1:6-9).

   

2:11♦ In ziua a treia Domnul a despartit apele de uscat.  „Sa se stringa la un loc apele care sint dedesubtul cerului si sa se arate uscatul” (Geneza 1:9).

2:12♦ In ziua a patra Dumnezeu a despartit ziua de noapte, punând Soarele si Luna drept stapânitori ai zilei si respectiv al noptii, facând si stelele (Geneza 1:14-19).

2:13♦ In ziua a cincea Dumnezeu a despartit vietuitoarele acvatice [care traiesc numai in apa], de păsări [care trăiesc pe uscat] (Geneza 1:20-23). Dar chiar şi păsările au fost despărţite în zburătoare şi nezburătoare.

2:14♦ In a sasea zi Dumnezeu a făcut animalele şi tot felul de vieţuitoare fără aripi [vite, tîrîtoare, fiare pămînteşti]. Abea după ce a văzut că acestea erau bune, a decis să-l facă pe om.

Facem şi o paranteză aici ca să vedem că pe om, Dumnezeu nu l-a făcut la începutul zilei a şasea, nici pe la mijlocul ei, ci cu ceva timp înainte de lăsarea serii.

Dar l-a facut  pe OM întreg, dupa care l-a despartit in doua,  in barbat si femeie (Geneza 1:26-31 si  2:1-24).

2:15♦ Deci in toate cele 6 zile de creatie Domnul a tot facut câte ceva intreg, si din acesta a tot despartit. Nu seamana aceasta cu o fuziune atomica in lanţ?  Nu asa se intâmpla si cu moleculele sau celulele ale caror atomi se despart formând noi celule dupa care astea, la rândul lor, iar se despart formind alti intregi si tot asa mai departe? Nu pe aceasta fuziune se bazeaza si bomba nucleara? Numai ca aceasta bomba este spre distugere iar Domnul s-a bazat pe aceasta fuziune in interesul creatiei Sale.

2:16♦ Daca pe om l-a despartit in doua, Dumnezeu a facut aceasta doar ca sa-i dea un impuls, primul impuls, la  marele  PERPETUU MOBILE numit si „inmultirea lumii”.

Omul asa s-a inmultit, prin despartire din el insusi ceea ce este si vizibil. In acelasi timp, in invizibil singurul Duh datator de viata care a purces de la Dumnezeu a suferit in paralel aceleasi diviziuni perpetuue.

2:17♦ Totul se divide prin moarte si prin renastere, fiecare fragment devenind un nou întreg ca să ajungă în aceeasi situatie de a trăi, de a muri, si de a se naste o alta fiinta vie sau chiar mai multe.

Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă. 

Prin inmultirea lumii, de fapt asistăm la o expansiune  a Duhului si la o extindere a creaţiei materiale.

2:18♦ Când Dumnezeu isi va retrage Duhul Sau va disparea si Creatia Sa. Dupa care se va relua un alt ciclu de creatie. Exact ca si cum dupa un pas, imediat urmeaza altul. Nu poate fi altfel. Viata este vesnica. Omul este rezultatul Cuvântului lui Dumnezeu.

Totul s-a facut prin Cuvântul Domnului si prin suflarea gurii Domnului.

2:19♦ Când vorbesti nu se poate sa nu sufli. Fara a sufla nu poti sa vorbesti. Nu ies sunetele.  Când  tragi aer in tine nu poti sa vorbesti. Abea când dai afara aerul din plamâni poti sa vorbesti. De aceea exista si pauzele dintre fraze.  Ca sa poti trage aer in piept si sa te incarci din nou cu putere de a vorbi.  Daca ai consumat tot aerul din plamâni, oricât te-ai stradui sa vorbesti, nu poti.

2:20♦ Prin suflarea gurii Domnului, omul a capatat viata.

„I-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu” (Geneza 2:7).

De fapt in ce  a suflat Domnul? In ţărîna modelata de El. Si ţărîna a inceput să mişte, să funcţioneze asa dupa cum a fost si este voia Domnului. 

2:21♦ Tot prin suflare a fost desfasurata si ostirea ingereasca in ceruri, si aceasta deasemenea functioneaza tot dupa voia Domnului.

2:22♦ Tot prin suflare, ucenicii Domnului au capatat Duhul Sfânt fiind umpluti de EL.  Aceasta fiind a doua suflare de viata catre om, astfel incât omul sa nu mai piara si sa aiba viata vesnica. „Isus le-a zis din nou: Pace voua!  Cum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi. Dupa aceste vorbe a suflat peste ei si le-a zis: Luati Duh Sfânt!” ( Ioan 20:21-22).

2:23♦ Deci tot ce avem de la apostoli este adevărul. Si-i plin de viaţă. Nimic nu poate fi tagaduit.  Ei au fos martori, au vazut, au simtit si au auzit tot ce a facut si le-a zis Domnul. 

2:24♦ Domnul fiind acelasi Dumnezeu in trup de ţărînă care a preferat sa vina printre oameni ca sa deschida  ochii lumii acesteia atât de oarbe, ce traise atâta timp in obscuritate.  Tot el deschide urechile lumii acesteia ca sa auda tainele Sale. Dar nu la oricine, decât la cei alesi de EL. Pentru ca si lumea a departit-o in doua. O parte din lume va merge in cerurui iar cealalta parte va merge la gheena.

2:25♦ Când Domnul a facut alegerea ingerilor  despartindu-i, nici unul din ingeri nu a putut sa-si hotarasca soarta.  Ingerii care au fost alesi de Domnul sa ramâna in ceruri au ramas  acolo, iar ceilalti pe cara i-a aruncat a trebuit sa se duc pe Pamânt. Niciunul din  ingeri nu a avut drept de contestatie si nu s-a gasit nici un avocat care sa pledeze in favoarea vre-unuia. Domnul a judecat si a si executat. Ce hotaraste Domnul se si face.

2:26♦ Când Domnul a despartit lumina de intuneric, de fapt a despartit suflarea gurii Lui in doua. Ingerii de lumina i-a asezat in ceruri iar cei intunecati i-a trimis pe pamânt. Când Domnul a despartit omul in doua (barbat si femeie)  de fapt si-a despartit propriul Său Cuvânt in doua dar si suflarea gurii Lui pentru ca din singura suflare de viata data primului om,  a impartit tuturor oamenilor de dupa el.

2:27♦ Numai Domnul Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu aparent ar fi nedespartit ca Cuvânt pentru ca EL era Cuvântul.  Si totusi Acest Cuvânt a fost despartit in o multime de Frati asemeni Lui,  pentru ca EL a fost Primul dintre mai multi Frati.  Noi toti sântem madulare ale Trupului Lui.  Noi toti Il urmam, ca acolo unde este EL sa fim si noi. EL s-a  dus sa ne pregateasca un loc in Imparatia lui Dumnezeu, si noi cei care formam Trupul Lui trebuie sa fim acolo cu EL, si in EL, pentru ca sa redevenim un intreg asa dupa cum era Cuvântul inainte de a fi despartit.

2:28♦ De aceea barbatul si nevasta lui sânt un singur trup. Adica duhul si-a regasit cealalta parte a sa, si a redevenit din nou aceea ce fusese inainte de a fi despartit, iar ţărîna deasemenea.  Chiar si Numele lui Dumnezeu a fost tinut ascuns o vreme, pentru ca din momentul când a fost facut cunoscut sa fie si EL despartit.

2:29♦ Sa vedem daca este asa.

Pâna ce Dumnezeu nu si-a facut de cunoscut Numele Sau, nimeni nu a putut sa-l stie si nici sa-l poarte. In tot Vechiul Testament nu a existat nici un om care sa aiba numele de Isus Hristos. Acest Nume, abea incepând cu  Noul Testament este folosit. Acest Nume exista si in Vechiul Testament ca fiind Numele lui Dumnezeu ca Duh. In momentul când Dumnezeu a hotarât pentru EL INSUSI ca sa aiba o locuinta din ţărînă  in care sa-Şi găsească toată plăcerea, aceasta locuinţă trebuia sa-I poarte Numele. 

Ţărâna din totdeauna poarta numele duhului care o stapâneste.

2:30♦ Cronologic, daca mergem in urma, observam ca Domnul Isus Hristos nici macar nu era nascut, nici zamislit, si avea deja pregătit Numele mai presus se orice nume in cer si pe pamânt.  Pâna la EL nici un inger si nici un om nu a avut asemenea nume. Dumnezeu a putut vorbi prin gura lui Isaia  despre faptul ca EL Insuşi va purta un trup de ţărînă nascut din fecioara. Dar n-a şoptit nimic despre acest Nume care a trebuit sa ramâna „Tainic” pâna la vremea hotarâta.  Imediat ce Domnul face ceva de cunoscut (acel ceva care nu poate fi decât intreg),  trebuie neaparat despărţit.

2:31♦ Omul nu a fost despartit in barbat si femeie pâna nu a fost mai întâi un întreg.  

Cerurile si pamintul au fost un intreg inainte de a fi fost slobozit din gura Domnului.

Abea la suflarea gurii Lui au fost desfasurate cerurile.

Tot asa si cu Numele Domnului. Mai intâi a trebuit sa fie un intreg,  inainte de a fi pronuntat.

2:32♦ Domnul, prin gura ingerului Gavril, i-a zis Mariei ce Nume trebuia sa poarte Pruncul ce urma a se naste.  „Ingerul i-a zis: Nu te teme Marie caci ai capatat indurare inaintea lui Dumnezeu si iata ca vei ramânea insarcinata si vei naste un fiu cauria îi vei pune numele ISUS” (Luca 1:30-31).

2:33♦ Aţi văzut că Numele exista înainte de zămislirea Trupului?

Cine/Ce era Îngerul Gavril? Era purtătorul de cuvînt a lui Dumnezeu. Era gura lui Dumnezeu. Chiar el spune cine/ce este. ,,Eu sînt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să vorbesc/să vestesc,, (Luca 1:19). Ce aducea el Mariei? Aducea Cuvîntul lui Dumnezeu. Cine/Ce era Cuvîntul? Era Domnul Isus. Deci Cuvîntul ce trebuia să fie zidit/ţesut în burta Mariei, avea deja o denumire, înainte de a fi vizibil şi palpabil.

2:34♦ „Când a venit ziua a opta in care trebuia tăiat împrejur Pruncul,  i-au pus numele ISUS,  nume care fusese spus de inger înainte ca sa fi fost EL zamislit in pântece” (Luca 2:21).

2:35♦ Acest Nume Şi-a inceput expansiunea desparţindu-Se in ceilalti Fii ai lui Dumnezeu  frati cu Domnul Isus Hristos  ca om, pentru ca EL a fost primul dintre mai multi frati.  Noi toti fiind madulare ale aceluiasi Trup, purtam acest Nume al Domnului.

De exemplu gura unui om nu poate purta alt nume decât numele omului care-o are. La fel si urechile, si ochii, si nasul si fiecare madular in parte.   

2:36♦ Un om nu poate folosi gura altcuiva decât a sa proprie. El nu poate auzi decât cu propriile lui urechi. El nu poate vedea decât cu ochii lui, nicidecum cu ai altuia.

Asadar noi sântem purtatori ai Numelui Domnului macar ca aparent ar fi neadevarat.

Desigur ca fiind un madular separat, avem si nume de folosinta uzuala, dar facând parte din acelasi trup cu siguranta avem Numele Lui.

2:37♦ Asta rezulta ca pâna si Trupul Domnului  fusese un întreg dar acum este despartit in atât de multe madulare  cu acelasi nume, care si ele fiecare in parte, au devenit la fel ca intregul având aceeasi forma de om.  Odata cu trecera timpului, fiecare om-madular desi a devenit din nou un intreg (sau seamănă cu întregul de început), iarasi se va diviza in mai  multe părţi care si ele vor deveni asemeni întregului de la început, si asa mai departe.

2:38♦ Rezultă ca Avraam, ca om,  a fost divizat in atâtea particule incât a devenit un popor atât de mare cât numarul stelelor de pe cer care nu se pot numara. Intorcându-ma din nou la inceputul predicii, constatam ca noi oamenii nu putem cu fortele noastre proprii sa-i fim placuti Domnului, pentru ca ţărîna este modelată si framântata de duh, si nicidecum altfel.

Niciodata ţărîa nu va putea modela sau frămînta un duh.

2:39♦ Duhul ia forma vasului in care locuieste. Daca locuieste in om, acel duh ia forma acelui om. Duhul este ceva eteric. Aburul desemeni nu are forma dar se vede când se ridica si apoi dispare. Fumul de asemenea. Apa si lichidele la fel. Pâna si solidele la inceput n-au avut o forma. Ele au fost mai intâi fluide.  Puteau sa curgă. Erau instabile. 

Asa si fierul. Mai intâi a fost un conglomerat de minereu fara forma. Apoi prin topire in furnal a devenit lichid incandescent deasemeni fara o forma anume. Abea prin asezarea intr-o anumită forma si prin racire a devenit un corp solid. 

La fel si aurul. El nu poate deveni „lingou” daca nu este topit mai intâi. 

2:40♦ Fierul este supus coroziunii si el nu poate deveni inoxidabil pâna nu este din nou  topit si combinat cu Wolfram, Cadmiu, Vanadium, Crom, Nichel, etc. 

Nici Bronzul nu ar fi putut ajunge Bronz daca nu ar fi fost o combinatie de alte metale cum ar fi Cuprul, Aluminiul, Plumbul, Grafitul.

2:41♦ Si omul este ceva material. Ca sa-i fie placut Domnului el trebuie bine frămîntat si modelat macar că el, ca ţărînă, simte atitea dureri si necazuri. Doar prin multe necazuri se ajunge in Imparatia Domnului (Fapte 14:22). 

Un exemplu este cîtă suferinţă a suportat Domnul Isus. EL ca ţărînă nu ar fi putut deveni placut lui Dumnezeu daca Duhul lui Dumnezeu nu l-ar fi frămîntat si modelat.

Duhul lui Dumnezeu a slobozit Cuvântul si s-a folosit de atâtia alti oameni ca sa chinuie trupul Domnului.

2:42♦ De cine s-a folosit Domnezeu ca sa rastigneasca propriul Său trup? De  preotii cei mai de seama, ce erau aţâţaţi astfel ca în ei să fi fost atîta furie. Cine erau preotii daca nu slujitori ai aceluiasi Domn? Şi Domnul i-a ameninţat cu „Vai de voi” de atîtea ori, zicîndu-le că are multe de osîndit în ei.

2:43♦ Din nou ne intoarcem la tema lucrarii acesteia.

Sa vedem care a fost de fapt prima creatie a Domnului.

In cartea „Proverbelor” din Biblie, la „Obârşia Intelepciunii” aflam ca Domnul a facut-O prima data...... „Domnul m-a facut cea dintii dintre  lucrarile lui inainte celor mai vechi lucrari ale Lui” (Proverbe 8:22).

2:44♦ Dupa cum putem observa, aceasta Intelepciune  mai are si locuinţă. „Eu , Intelepciunea, am ca locuinta mintea si pot nascoci cele mai chibzuite planuri.....De la mine vine sfatul si izbânda, eu sânt priceperea, a mea este puterea. Eu am fost asezata din vesnicie inainte de orice inceput, inainte de a fi pamântul... Când a intocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă.... eu eram meşterul Lui la lucru lânga EL” (Proverbe 8:11-31).

2:45♦ Ce a urmat dupa aceasta lucrarte care a fost un intreg? A urmat prima zi a creatiei adica desfasurarea cerurilor si a pamântului care a fost tot un intreg. Acest intreg a fost despartit in doua,  adica in lumina si intuneric, si fiecare din ele devenind câte un intreg separat. Apoi acel intuneric l-a despartit in zi si noapte punând pentru fiecare in parte câte un luminator, unul mare si unul mic. A continuat cu despartirea apelor de ape, apoi a apelor de uscat. Uscatul a trebuit sa dea iarba si atâtea altele. Intinderea dintre apele despartite era un cer. Si asa mai departe.  

2:46♦ De fapt Domnul a facut doar o singura lucrare ca un intreg pe care l-a despartit in atitea parti diferite, si toate de sine statatoare. Pe OM nu la despartit doar in doua (femeie si barbat) ci in atitea miliarde si miliarde de femei si barbati. Mai aprofundat Domnul  S-a facut pe EL INSUSI din invizibil in vizibil si acest vizibil l-a impartit in atâtea parti cu atâtea nuanţe  diferite.

2:47♦ Dumnezeu invizibil este Duh. Dumnezeu vizibil este nu numai in om ci in tot ce se vede  si face parte din ţărîna pămîntului.

2:48♦ Si iar ne intoarcem la inmultirea  pâinilor?  A asteptat EL un an intreg ca sa insamânteze grâul, sa-l vada incoltind, sa-l recolteze, sa-l duca la moara ca sa-l macine sa-l plamadesaca,  sa-l framânte, sa-i puna drojdie ca sa creasca, sa-l modeleze, sa-l introduca in cuptor si sa-l scoata ca o pâine sau mai multe, atâtea de multe incât sa hraneasca atâta norod? Nicidecum.

2:49♦ Domnul a despartit cele 5 pâini  prin rupere, prin frângere, astfel incât fiecare bucata rupta din intreg devenea un nou intreg care se rupea din nou, si asa mai departe. Chiar daca pare paradoxal, Domnul si-a rupt propria Sa lucrare  pe care a inmultit-o functie de cum i-a trebuit, si in masura in care a fost necesara.

2:50♦ Ce o tine pe pâine intreagă? Ce-l tine pe om intreg? Daca Domnul isi retrage suflarea din acel om, el se dezintrgreaza, putrezeste. Daca o pâine intreaga o lasi nebagata in seama, dupa un timp aceasta ori se usuca devnind tare ca piatra, ori mucegaieste sfirsind prin a fi macinata de aceasta  boala,  ori este mâncata de furnici si de tot felul de gânganii ori chiar de pasari, pisici, soareci, etc. Deci pâinea se  dezintegreaza indiferent daca o rupi de la inceput, sau uiti de ea.  Asta presupune ca ceva o tine un timp intreaga asa dupa cum este ea coapta.  Ce anume?  Un duh care are functia de liant.

2:51♦ Si-acuma se pune intrebarea daca ţărîna poate fi vinovata de faptele sale? Nicidecum.

Ţărîna cu de la ea putere nu poate sa faca nimic. Este atât de inocenta.

Duhul care o conduce, o face sa devina vinovata de ceva anume. Imediat ce  apare vinovăţia in ţărînă, aceasta trebuie sa suporte pedeapsa, si de fapt cine suferă? Tot ţărîna.

Duhul nu-si face decât treaba sa, orânduita de Domnul. El nu poate si n-are voie sa greseasca niciodata.  

2:52♦ „Ce era de la inceput, ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit si-am pipait cu mâinile noastre cu privire la CUVÂNTUL VIETII, pentru ca VIATA a fost aratata si noi am vazut-o, si marturisim despre EA, si va vestim VIATA VESNICA, viata care era la Tatal, si care ne-a fost aratata. Vestea pe care am auzit-o de la EL si pe care v-o propovaduim este ca Dumnezeu e LUMINA si in EL nu este intuneric.” (1Ioan 1.2-3).  Aici este dovada ca Dumnezeu este LUMINA si ca este chiar VIATA,  CUVÂNTUL VIETII.    

EL  însuşi S-a autocurăţit de întuneric când a „rupt” creatia Sa in două.

2:53♦ Dar pâna si pe acest intuneric, Domnul il rupe si-l desparte de atâtea ori incât toti cei care sânt ai Lui (si s-au ratacit pe acolo), sa fie din nou scosi la LUMINA. 

„Voi insisi sinteti o semintie aleasa, o preotie imparateasca, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu si l-a cistigat ca sa fie al Lui, ca sa vestiti puterile minunate ale celui ce v-a chemat din intuneric la LUMINA  SA  MINUNATA” (1Petru 2:9).

2:54♦ De unde ne-a chemat Domnul? Din intuneric, la LUMINA. Aleluia!  Ucenicii au vazut aceasta LUMINA datatoare de VIATA. Au pipait-o. Atentie! LUMINA a putut fi pipaita. LUMINA era chiar Domnul in trup de ţărînă si putea fi palpabil.

2:55♦ Dar si întunericul a fost pipăibil in Egiptul antic de pe veremea lui Moise.

Timp de 3 zile întunericul a fost pipăibil.   

„Domnul a zis lui Moise: Intinde-ti mâna spre cer si va fi întuneric peste tara Egiptului timp de 3 zile. Nici nu se vedeau unii pe altii si nimeni nu s-a sculat din locul lui timp de 3 zile. Dar in locurile unde locuiau toti copiii lui Israel era LUMINA” (Exodul 10:21-23).     

2:56♦ Oare cum arata intunericul? ce infatisare sa fi avut de se putea pipăi, de era  palpabil?

Daca LUMINA locuia intr-un trup asemanator omului si era chiar Fiul lui Dumnezeu cu Numele de Isus Hristos  rezulta ca si intunericul locuia intr-un trup si avea si un nume.

Ce fel de trup sa fi avut si ce nume?

Este lesne de inteles.  Daca egiptenii nu s-au putut scula din locul lor timp de 3 zile înseamnă ca au fost morţi. I-a lovit moartea pentru o peroada de 72 ore astfel incât ei sa nu înceapă a putrezi. Nu le-a fost nici foame, nici sete si nu a fost nevoie sa-si  faca necesitatile firesti.

2:57♦ Deci daca erau loviti de moarte inseamna ca au simtit-o prin atingere, adica au pipăit-o.  Ei au si vazut-o in momentul atingerii si s-au ingrozit. De imaginat ce urgie era aceasta.  Toti aveau fetele schimonosite de groaza, ramînînd încremeniţi. N-au mai putut face nici o miscare. Viata lipsea cu desavirsire din ei, pentru ca VIATA era chiar LUMINA iar aceasta se afla numai in tabara  copiilor lui Iarael.  Cu alte cuvinte Domnul si-a retras suflarea de viata din ei.

2:58♦ Daca ati avut vreodata ocazia sa cunoaşteţi un astmatic, adica bolnav de asa numitul astm, si daca ati fost prezent atunci când el a murit de aceasta boala, atunci ati vazut cât de schimonosita îi ramâne faţa din lipsa de aer.

  Mai in amanunt  putem sa ne dam seama ca nu mai rămăsese pic de aer pentru respirat.  Nici bacteriile nu puteau sa traiasca, nici virusii, nici un fel de vietuitoare, nimic. Unde i-a prins acel moment, Egipteni au ramas incremeniti cazând la pamânt.  Nu obligatoriu in pat. Chiar pe drum sau pe câmp, ori la rude sau la prieteni, oriunde se aflau.

Oxigenul lipsea cu desăvîrşire în tot Egiptul. Dar în tabăra lui Israel era.

 

2:59♦ Egiptenii l-au vazut pe acelasi Moise ca fiind moartea in persoana. El era  acelasi slujitor a lui Dumnezeu si a facut intocmai ceeea ce Dumnezeu îi poruncise. Si totusi le-a facut un rău. Când Moise avea 40 ani omorâse primul egiptean. El ca ţărînă n-ar fi putut sa-l omoare niciodata daca n-ar fi simtit indemnul de a o face. Cine l-a indemnat la aceasta fapta era Acelasi care l-a indemnat si acum sa faca acelasi lucru cu toti egiptenii numai ca sub alta nuanta si pe un termen mai scurt. 

Deci omul nu este stapân pe faptele sale. Omul infaptuieste doar ce este indemnat sa faca.

  

2:60♦ Nebucadnetar nu era împarat si nici păgîn pentru ca asa ar fi vrut el, ci pentru ca Domnul a vrut asa.  

Faraon a fost la inaltimea aceea de atunci nu pentru ca asa a vrut el ci pentru ca acelasi Dumnezeu a vrut sa-l nimiceasca de la asemenea altitudine de putere.

David daca a ajuns imparat pe când era atât de fraged si nici nu intelegea ce se intâmpla cu el,  nu a ajuns pentru ca a vrut el, ci pentru ca Domnul l-a ales Împarat peste poporul Său si din el trebuia extrasa acea sămînţă nemuritoare a Fiului lui Dumnezeu si a celorlalti frati care-l urmeaza.

2:61♦ Cu alte cuvinte Dumnezeu a ales prima data poporul Său din Avraam ca sa-l ducă in Canaan  (tara promisa), apoi si-a extras a doua oara poporul Sau (acelasi) din samânta lui David ca sa-l duca pe noul Pamint in Ierusalimul Ceresc cu strazi de Aur.  Daca samânta lui Avraam era o samânta pieritoare, si totusi poporul lui Dumnezeu a fost asa de mare cât numarul stelelor de pe cer, samânta lui David este o sămînţă nemuritoare, vesnica pentru ca cei care s-au nascut din aceasta samânta vor trai vesnic macar ca aparent ei mai trec prin moarte.

2:62♦ „Si dupa cum toti mor in Adam tot asa, toti vor invia in Hristos... Si dupa cum am purtat chipul celui pamântesc tot asa vom purta si chipul Celui ceresc... si nu vom adormi toti, dar toti vom fi schimbati intr-o clipa, intr-o clipeala din ochi, la cea din urma trâmbita. Trâmbita va suna,  mortii  vor invia nesupusi putrezirii, si noi vom fi schimbati.  Caci trupul acesta supus putrezirii trebuie sa se imbrace in neputrezire si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire” (1Corinteni 15:21-54).

2:63♦ Si vom fi ca Domnul. Vom putea trece cu tot cu trup prin pereti chiar daca usile sânt incuiate. Vom putea sa invingem presiunea atmosferica si atractia gravitationala. Vom avea asa numitele TRUPURI  TEOFANICE.  Si atunci vom face tot voia Domnului. Nu vom avea vointa proprie, macar ca in vechile trupuri se  intelesese gresit ca am fi fost inzestrati cu vointa proprie (liberul arbitru). N-a fost deloc asa. Am facut cu totii ceea ce Domnul a vrut sa facem.

2:64♦ Despre Moise si Ilie (cei 2 maslini) aflam ca „vor avea putere sa inchida cerul, ca sa nu cada ploaia in zilele prorociei lor, si au putere sa prefaca apele in sânge si sa loveasca pamântul cu orice fel de urgie, oridecite ori vor voi” (Apocalipsa 11:4-6). 

„Când a rupt Mielul a doua pecete am auzit pe a doua faptura vie zicând - vino si vezi -  Si s-a aratat un un alt cal ros. Cel ce sta pe el a primit puterea sa ia pacea de pe pamânt pentru ca oamenii sa se junghie unii pe altii” (Apocalipsa 6:3-4).

2:65♦ Cei doi maslini vor face ce vor ei, sau ce putere le-a dat Domnul sa faca? Oamenii se junghie unii pe altii pentru ca vor ei, sau pentru ca asa era puterea pe care a primit-o cel ce sta pe calul ros?

2:66♦ Nici ingerii nu fac ce vor ei.  „Dupa aceea am vazut patru ingeri care stateau in picioare in  cele patru colturi ale pamântului. Ei tineau cele patru vânturi ale pamântului ca sa nu sufle pe pamânt, nici pe mare, nici peste vre-un copac. Si am vazut un alt inger care avea pecetea Dumnezeului celui Viu,  strigând cu glas tare  la cei patru ingeri zicând: Nu vatamati pamântul nici marea nici copacii pînă nu voi pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru” (Apocalipsa 7:1-3).

2:67♦ „Când a rupt Mielul pecetea a-III-a am auzit pe o a treia faptura vie zicând:  Vino si vezi... iata ca s-a aratat un cal negru. Cel ce sta pe el, avea in mâna o cumpana. Si in mijlocul celor patru fapturi vii,  am auzit un Glas care zicea: O masura de grâu pentru un leu, Trei masuri de orz pentru un leu, Dar sa nu vatami untdelemnul si vinul”  (Apocalipsa 6:5-6).

2:68♦ Cine este calaretul? Antihristul, adica satan intrupat in barbat.

 2:69♦ Se cerea bani pentru viata fireasca. Cine cerea? Cine era Glasul din mijlocul celor patru fapturi vii care spunea cum sa vânda viata fireasca pe bani, numai sa nu se atinga de cei care sânt ai Domnului? Glasul era chiar Mielul adica Fiul lui Dumnezeu care este vrednic sa rupa pecetile. Si tot EL le dadea povete, ce si cum sa faca, de cine sa se atinga si de cine nu, etc..   Deci nici ei nu faceau ce voiau din propie iniţiativă.

 2:70♦ Si cine era barbatul in care satan se imbracase? Era conducatorul Bisericii mama.

Nu conteaza persoana. Se poate vedea si in practica. Ce fac enoriasii bisericii ortodoxe de exemplu?  Se duc la biserica respectiva unde gaseste un preot care aduna pomelnice cu numele lor ca sa-i pomeneasca in slujbele lor. Dar nu pe degeaba, ci pe bani. Se pune si un pret pentru viata fireasca. Si când te gândesti ca Domnul îti ofera viata vesnica gratis... Si Biserica ortodoxa este doar una din atâtea alte fiice ale Bisericii mama (catolica).

Bogatiile pamântului daca se aduna la Vatican nu este pentru ca asa vrea Papa de la Roma ci pentru ca asa este scris si trebuie sa se implinesca. Cum se aduna aceste bogatii? Prin plata pomelnicelor si cotizatia enoriasilor. Destul de simplu. 

2:71♦ Si acum atentie din nou!  Daca Domnul a rupt lucrarea Sa de la inceput, iata ca a rupt-o si pe tot parcursul evolutiei omenirii, si o rupe inclusiv si la sfirsit. Fiecare din cele 7 peceti este rupta pe rând (adica erau sigilate). Pentru fiecare pecete fusese câte un inger, iar prin rupere se descopera tainele si nu numai atât, dar se recerne din nou omenirea. Se face o noua triere. Asa cum este treierat grâul si se  trece prin ciururi, astfel incât se alege neghina deoparte destinata focului iar boabele bune de grîu sa ajunga in hambar.

2:72♦ Cine sânt seceratorii? Ingerii. Grîul sânt fiii lui Dmnezeu. Neghina sânt fiii celui rău.  

Se deduce ca omenirea este mereu despartita in doua tabere. O parte este poporul lui Dumnezeu pe care Domnul îi alege cu precizie chiar daca s-ar fi rătăcit vre-unul. Alta parte este  poporul celui rau care indiferent cât s-ar stradui sa faca bine, ei tot nu se pot debarasa de rau.  Si nu pentru ca vor ei ca ţărînă, ci pentru ca asa îi indeamna satan.

2:73♦ Si totusi daca esti dintr-o samânta buna, oricât s-ar stradui satan, nu poti sa faci rau si nici macar nu zici ca trebuie sa existe un fel de echilibru intre bine si rau.  Tu vei recunoaste Glasul Domnului care te cheama si indiferent ce-ar fi, satan nu poate avea nici un câstig de cauza asupra ta. Tu nici credintă nu poti avea daca nu te inzestreaza Domnul cu asa ceva.  Faptele tale dovedesc doar cine te conduce si te foloseste ca unealta, dar nu inseamna c-ai fi vinovat de ceva anume, sau c-ai avea vre-un merit.

 

2:74♦ Pilat n-ar fi avut nici o putere, de a-l rastigni pe Domnul sau de a-l slobozi, daca nu i-ar fi fost data de sus (Ioan 19:11).  Pilat a facut ceea ce primise ca indemn sa faca, nicidecum ca asa a fost bine sau rău. Important era pentru Dumnezeu ca Cuvântul Lui sa se implineasca. Si-acum putem sa punem aceiasi intrebare daca Pilat a facut bine si daca era placut inintea Domnului. Raspunsul ar fi ca el nu era altceva decit o piesa de Şah in mâna unui jucator de Şah foarte iscusit si care nu putea pierde niciodata nici o partida. Acest jucator este Dumnezeu.

Titlul predicii pentru data viitoare va fi „Tabla de Şah”.

Harul Domnului Isus Hristos sa fie cu voi cu toti.  AMIN